Pentru toți cei ce iubesc sau au iubit…
Până ce nu te dăruieşti, n-ai dreptul să-ţi spui că ai cunoscut iubirea.
Îndrăgostiţii simt nevoia să îşi trâmbiţeze puţin dragostea, dar şi dragostea prea trâmbiţată este de calitate inferioară şi nu poate să fie durabilă.
Dragostea care nu sfârşeşte la ofiţerul stării civile are vicii de formă.
Iubirea adevărată înfruntă lumea, e generoasă şi mândră. Nicio plăcere în iubire nu se poate compara cu afişarea ei în faţa oamenilor. Numai iubirea vinovată se ascunde.
Iubirea nu este un târg: te iubesc pentru că mă iubeşti. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc.
Numai o pasiune puternică, unică, nezdruncinată dă preţul adevărat vieţii.
Sunt unele iubiri, dacă nu toate, care înseamnă mari predestinări, atunci anume când două fiinţe se regăsesc împotriva lor înseşi… Nu toţi oamenii au bucuria sau durerea asta sau nu în toate vieţile…
În clipele cele mai grele, tocmai atunci, omul e sortit să rămână singur.
Unii oameni trăiesc zeci şi zeci de ani şi totuşi, când inchid ochii, nu pot spune că au trăit aievea, căci au fost simpli trecători prin viaţă sau spectatori străini de înţelesul lumii.
Numai iubirea apropie pe om de Dumnezeu.
Liviu Rebreanu
(27 noiembrie 1885 – 1 septembrie 1944)
