“Trebuie să căutăm dragostea acolo unde suntem, chiar dacă asta ne-ar costa ceasuri, zile, săptămâni de decepții și tristeți.”
“E periculos să iubești! Iubirea e ca un drog. La început ai senzația de euforie, de abandon total. Apoi, a doua zi, vrei mai mult, încă nu e un viciu, dar îți place senzația și îți închipui că o poți ține sub control. Te gândești la persoana iubită vreme de două minute și uiți de ea vreme de trei ore. În scurt timp însă, te obișnuiești cu acea persoană și începi să fii complet dependent de ea.
Acum te gândești la ea trei ore și o uiți două minute. Dacă ea nu e lângă tine, încerci aceeași senzație ca și drogații când nu își obțin drogul. În acel moment, așa cum drogații fură și se înjosesc ca să facă rost de ceea ce le trebuie, și tu ești dispus să faci orice pentru dragoste!
Aș fi putut. Nu vom ajunge niciodată să înțelegem semnificația acestor vorbe. Căci în toate momentele vieții noastre există lucruri care s-ar fi putut întâmpla, dar până la urmă nu s-au întâmplat. Există clipe magice care trec neobservate și – brusc – mâna destinului ne schimbă universul.
Trebuie să căutăm dragostea acolo unde suntem, chiar dacă asta ne-ar costa ceasuri, zile, săptămâni de decepții și tristeți. Căci în clipa în care pornim în căutarea iubirii și ea pornește în întâmpinarea noastră. Și ne salvează.
În toate poveștile de dragoste există întotdeauna ceva care ne apropie de eternitate și de esența vieții, pentru că poveștile de dragoste conțin toate tainele lumii.
Dragostea rămâne. Doar oamenii se schimbă.”
Paulo Coelho,
La râul Piedra am șezut și-am plâns.
