Șapte gânduri despre proști.
Cea mai mare cruzime e să strici nebunului mândria nebuniei sale şi prostului bucuria prostiei sale.
Se poate înţelege munca unui om care vrea să nu mai fie dobitoc. Dar se înţelege mai puţin munca fără preget a celor care par a voi să arăte tot mai mult ce mai dobitoace sunt.
Un adevărat prost e foarte rar, îl cunoşti mai întâi prin aceea că nu se îndoieşte de dânsul.
Ataci o părere a unui prost şi te trezeşti cu prostul întreg în discuţie.
Prost nu e cel ce nu înţelege unele lucruri, cât de multe, ci acela care le înţelege pe toate pe dos.
Un prost nu e un om care nu înţelege, ci unul care pretinde c-a înţeles mai bine decât cel chemat să înţeleagă.
Surdul vorbeşte mai tare decât cel ce aude, şi prostul discută mai mult decât cel ce înţelege.
Nicolae Iorga
(17 ianuarie 1871 – 27 noiembrie 1940)