Dac-am să mor de dor

Puteți susține WebCultura, cu ce sumă doriți, prin intermediul butonului PayPal de mai jos. Mulțumim!

Dac-am să mor de dor, tu eşti de vină
că m-ai lăsat pe prispa unui rând
să te aştept c-un zâmbet şi-n surdină
să-ţi murmur numele… Dar până când?

M-au prins amiezi de gleznele plăpânde
cu iederă de timp învolburat
iar nopţile tăcute şi flămânde
din carnea de cuvânt au tot muşcat,

lumina mi s-a micşorat în toate
iar în priviri tristeţea s-a mutat…
Mi-am amăgit cuprinsul cu-acel poate
dar mi-e târziu şi-am trupul încrustat

de cicatrice fără vindecare…
Tu eşti de vină de-am să mor de dor!
Muguri de aripi noi fără de soare
se-atrofiază-n gând şi uit să zbor…

Aura Popa

Aura Popa Blog | Facebook | De același autor

Educatoare și mamă a doi copii, a publicat, începând cu anul 2012, poezie și proză în mai multe antologii și volume: "Vin dintr-o stirpe cu accente clare / şi pe strădanie şi pe contemplare…"

Recomandări

Adaugă comentariu