De fapt, momentele de cumpănă și crizele majore din viața noastră pot fi mai degrabă oportunități pentru a ne găsi fericirea.
Zi de zi ni se servesc diverse rețete ale fericirii. Și mai toți ajungem să fim convinși că “persoana potrivită”, copiii, locul de muncă și sănătatea sunt cheile fericirii individuale (în timp ce divorțul și problemele financiare sau de sănătate sunt stigmate ale nefericirii). Și aceasta în pofida faptului că majoritatea covârșitoare a studiilor arată că nu există rețete pentru fericire. Și chiar dacă, în sinea noastră, știm și noi acest lucru.
“În loc să aducă fericirea sau nefericirea de durată, momentele de cumpănă și crizele majore din viața noastră pot fi mai degrabă oportunități pentru reînnoire, creștere și schimbare în bine. Iar ceea ce contează cu adevărat este modul în care știm să întâmpinăm aceste momente.”
Afirmațiile aparțin profesorului universitar Sonja Lyubomirsky, o personalitate recunoscută pe plan internațional pentru studiile sale în domeniul fericirii umane. Iată, în continuare, câteva dintre greșelile comune despre care Sonja Lyubomirsky vorbește pe larg în Miturile fericirii, noua sa carte.
1. Voi cunoaște fericirea când mă voi căsători cu persoana potrivită
“Unul dintre cele mai răspândite mituri ale fericirii este dat de ideea că vom fi fericiți atunci când ne vom găsi jumătatea perfectă și când ne vom uni destinele spunând “Da!”. Mitul nu este aceea că vom fi mai fericiți căsătorindu-ne. Cei mai mulți dintre noi, vom fi mai fericiți. Problema este că nici cea mai perfectă căsnicie nu ne va oferi o fericire intensă pentru o lungă durată de timp: studiile arată că “oceanul de fericire” datorat căsătoriei durează, în medie, doar doi ani. Din nefericire, atunci când cei doi ani au trecut – și când realizăm că țelul nostru de a găsi partenerul ideal nu ne-a făcut atât de fericiți cum ne-am fi așteptat – simțim adesea că trebuie să fie ceva greșit cu noi sau că, probabil, suntem singurii care simt așa ceva…”
2. Nu pot fi fericit(ă) în timp ce relația mea se face țăndări
“Atunci când o relație în care ne-am implicat emoțional se destramă, reacția noastră este supradimensionată. Teama de divorț este de obicei foarte pregnantă. Simțim că nu vom mai putea fi niciodată fericiți, că viața noastră, așa cum o știam, s-a terminat. Cu toate acestea, sufletește, oamenii sunt incredibil de rezistenți în fața acestei situații, iar studiile arată că, în majoritatea cazurilor, “cel mai de jos punct al fericirii” este atins cu aproximativ doi ani înainte de divorț. Și că, după aproximativ patru ani de la destrămarea căsniciei problematice, oamenii sunt în mod semnificativ mai fericiți decât au fost vreodată în tot decursul căsniciei.”
3. Am nevoie de un partener / o parteneră de viață
“Mulți dintre noi cred cu tărie că a nu avea un partener echivalează cu a fi nefericit pentru totdeauna. Cu toate acestea, numeroase studii demonstrează că persoanele singure nu sunt mai puțin fericite decât cuplurile și că persoanele singure au găsit sursele unei fericiri care să le împlinească în alte forme de relaționare și în alte activități. Din nefericire, credința în acest mit poate fi toxică: a nu recunoaște puterea de adaptare și recompensele oferite de celibat (de pildă, mai mult timp la dispoziție pentru a-l putea petrece cu prietenii sau a te implica în proiecte și descoperiri personale), ne poate conduce la un refugiu într-un cuplu care, sentimental, este prea puțin potrivit.”
4. Găsirea locul de muncă ideal îmi va aduce fericirea
“La baza acestui mit stă credința că, deși suntem nefericiți acum, vom fi cu siguranță fericiți în momentul în care ne vom găsi locul de muncă mult visat. Problema apare când descoperim că acest loc de muncă nu ne face atât de fericiți pe cât credeam și că fericirea pe care ne-o aduce este de scurtă durată. Explicația acestei nedorite experiențe este dată de inexorabilul proces al adaptării noastre hedonistice – mai exact, de faptul că ființele umane au o extraordinară capacitate de a dezvolta obișnuințe și tabieturi la cele mai multe dintre schimbările în viață. Din nefericire, dacă suntem convinși că un anumit loc de muncă ne va face mai fericiți (și nu ne va face), neînțelegerea adaptării hedonistice ne va conduce la ratarea unor cariere foarte bune. Este și motivul pentru care primul pas este acela de a înțelege că toată lumea se obișnuiește cu noutatea, nerăbdările și provocările pe care le implică un nou loc de muncă. Această înțelegere ne va oferi o explicație alternativă asupra nemulțumirii noastre în privința locului de muncă. În concluzie, ar putea să nu fie nimic în neregulă cu actualul loc de muncă sau cu motivația noastră, ci, pur și simplu, am putea trece printr-o perioadă firească, prin care trece orice alt om.”
5. Îmi voi găsi fericirea atunci când voi fi bogat(ă) și de succes
“Mulți dintre noi cred cu tărie că, dacă nu sunt fericiți acum, vor fi fericiți în momentul în care “în sfârșit, vor reuși” și vor atinge astfel un anumit nivel de prosperitate și de succes. Iar în momentul în care fericirea atinsă în acest fel se dovedește a fi destul de neclară sau de scurtă durată, ne confruntăm cu un val de emoții, cu apatie sau chiar cu depresii. Când am obținut – cel puțin pe hârtie – o bună parte din ceea ce mereu ne-am dorit să obținem, viața poate deveni plictisitoare și chiar golită de sens: mai există puține lucruri pe care să le dorim. Multe persoane prospere și de succes nu înțeleg acest proces natural de adaptare și pot să tragă concluzia că au nevoie de și mai mulți bani pentru a putea fi fericiți și nu își dau seama că adevărata cheie a fericirii nu este dată de măsura succesului nostru, ci, poate, de ceea ce facem cu acest succes. Și nu este vorba despre cât de mari sunt veniturile noastre, ci despre modul în care le alocăm.”
6. Nu îmi voi reveni niciodată după un diagnostic cumplit
“Atunci când cele mai cumplite temeri ale noastre cu privire la sănătate sunt confirmate medical, nu ne imaginăm cum am putea trece peste disperare și plânsete. Și nu ne putem imagina că vom mai cunoaște vreodată fericirea. Cu toate acestea, reacțiile și temerile noastre privind “cel mai negru scenariu” sunt conduse de unul dintre miturile fericirii. Sunt multe lucruri pe care le putem face atunci când ne confruntăm cu boala pentru ca viața noastră să nu se afunde în nefericire și lipsă de sens. Iar studiile ne demonstrează acest lucru: știința ne arată că există în noi puterea de a decide ce este și ce nu este experiența pe care o trăim. Gândiți-vă, de pildă, că în fiecare minut al zilei alegem dacă să acordăm sau nu atenție unor lucruri, dacă să le subliniem sau să le ignorăm. Ceea ce alegem să ne capteze atenția devine parte a vieților noastre, iar restul dispare. Un pacient aflat într-o fază terminală își poate petrece majoritatea timpului jelindu-și viața sau își poate îndrepta atenția către exercițiile de recuperare, către relațiile cu familia sau descoperirea laturii sale spirituale. Ne putem schimba viețile prin simpla schimbare a modului în care gândim.”
7. Ce a fost mai frumos în viața mea a trecut deja
“Indiferent dacă suntem tineri, maturi sau vârstnici, cei mai mulți dintre noi cred că fericirea descrește odată cu vârsta, scăzând mai mult și mai mult cu fiecare decadă, până vom ajunge în punctul în care viețile ne vor fi pline de tristețe și regrete. Și poate că acesta este și motivul pentru care vom fi surprinși să aflăm că studii concludente confirmă faptul că, contrar așteptărilor, cei mai buni ani se află în fața noastră: vârstnicii sunt de fapt mai fericiți și mai mulțumiți de viețile lor decât persoanele tinere. Ei trăiesc mai multe experiențe pozitive și mai puține experiențe negative, iar viața emoțională le este mai stabilă și mai puțin vulnerabilă la vicisitudinile cotidianului, la stres și neplăceri. Deși momentul în care suntem cei mai fericiți în viață este încă neclar – trei studii recente demonstrează că acest vârf este cunoscut la vârsta de 64 de ani, 65 de ani și respectiv 79 de ani – ceea ce este însă foarte clar este faptul că tinerețea și maturitatea nu sunt nicidecum cele mai însorite perioade din viețile noastre. De ce se întâmplă acest lucru? Pentru că, atunci când începem să realizăm că “nu suntem nemuritori”, perspectiva noastră asupra vieții se schimbă. Un orizont de timp mai scurt ne motivează să fim mai interesați de prezent și să investim mai mult din timpul nostru (relativ limitat) și din eforturile noastre în cea ce contează cu adevărat în viața fiecăruia. Așa se face că, de pildă, pe măsură ce îmbătrânim, cea mai importantă relație sufletească pe care o avem devine prioritară și trece în fața dorinței de a întâlni oameni noi. Și că dorim să investim mai mult în aceste relații, renunțând la acelea care nu ne oferă susținere. Într-un anume fel, pe măsură ce înaintăm în vârstă, devenim mai înțelepți emoțional.”
(Sursa: Psychology Today, via Mădălina Uceanu)
Cei mai frumosi ani ai unei vieti sunt cei pe care nu i-ai trait inca! 🙂