“Să intri acum la Academia de Arte nu mai presupune mult efort, dar mare lucru nu faci odată intrat.”
Francisc Chiuariu este unul dintre cei mai apreciați pictori români contemporani. Născut în 1966 în Sibiu, Francisc Chiuariu a fost, în perioada 1993 – 2000, asistent la catedra de pictură a Universității Naționale de Artă. Apoi și-a dat demisia și a lucrat ca independent. Iată câteva dintre gândurile unui artist român care cunoaște ambele fațete ale drumului artistic autohton.
“Dacă ar fi s-o iau de la început, n-aș mai face facultatea”
“Favorul pe care ți-l dă un grad academic se pare că acum e destul de important. Sistemul oferă pălăria potrivită pentru un doritor de carieră. Nu pot să spun că nu era convenabil și pentru mine, dar dincolo de statutul adus și o viață relativ lejeră, îmi bloca creativitatea și mă uza inutil. Din punctul de vedere doar al artistului aspirant, pot să spun cu mâna pe inimă că, dacă ar fi s-o iau de la început, n-aș mai face facultatea. Lumea noastră este atât rapidă, încât un sistem – dacă nu e unul de tip dinamic, vestic – te îmbătrânește prematur.”
“Școala nu poate să mai producă artiști”
“Bucureștiul suferă, într-adevăr, de boala tradiționalismului, de o castrare a creativității. Nu mai știu exact ce situație este acum la Arte, dar simt că și la ora aceasta noi nu știm pe ce lume trăim. Școala nu poate să mai producă artiști, atâta vreme cât este betonată, nu are competiție. Nu poți sparge acest blocaj, pentru că nu se vrea și cred că motivele sunt financiare și oculte. Să intri acum la Academia de Arte nu mai presupune mult efort, dar mare lucru nu faci odată intrat.
Este important să te informezi ca autodidact, să te orientezi în realitatea imediată și să insiști pe propria ta gândire. Cred că sistemul nu mai oferă informația reală care îi trebuie unui student, este anacronic. Artistul trăiește în 2010, iar rețeaua este din 1970.”
“Publicul român vrea artă cumințică, comodă, cu deranj vizual cât mai mic”
“Publicul român vrea «1900», vrea artă cumințică, comodă, cu deranj vizual cât mai mic. Un public român pentru arta contemporană nu există, el trebuie format. Toți clienții mei au fost străini, care locuiesc în România, care circulă prin Europa. Nu se dorește o pictură grea, militantă, se vor lucruri spuse pe jumătate. Direcția se poate schimba însă, piața este încă în formare, cotele, casele de licitații încă nu s-au stabilizat. N-avem public de artă contemporană și publicul care există vrea o artă care să nu deranjeze în vreun fel o anumită stare în care se află. Se caută un frumos facil și se și dau bani pentru acest frumos.”
“Spațiul deschis în care trăiește artistul din Vest este incomparabil cu cel românesc”
“Nici modul autodidact de informare nu este suficient; cred că trebuie să te deplasezi spre spațiile Europei, unde au loc lucruri vii, pentru a vedea ce se întâmplă acolo și abia apoi să revii în România și să vezi cum te poți tu raporta la adevăratul nivel al artei actuale.
Cred că în Vest contează mult piața. Gusturile sunt elevate și pictorii trebuie să se conformeze, indiferent de ce au făcut în școală. Spațiul deschis în care trăiește artistul din Vest este incomparabil cu cel românesc.”
(via)
