Oare ce va alege Europa să facă ȋn urmatoarea fază?
Suntem ȋn faza ȋn care Europa se detonează interior ȋnăbuşindu-şi ȋn faşă reacţiile adverse faţă de acea parte a Europei islamice reprezentată de acei cetăţeni europeni practicanţi ai acestei religii care se detonează exterior amestecȃndu-şi maţele fanatice cu corpurile sfȃrtecate ale unor oameni nevinovaţi (credincioşi şi necredincioşi, deopotrivă) educaţi ȋn spiritul unei toleranţe care s-a ȋntors ȋmpotriva lor sub forma unor bombe umane cu defragmentare.
Oare ce va alege Europa să facă ȋn urmatoarea fază? Va continua să facă implozie prin sporirea măsurilor de securitate care vor pune o presiune din ce ȋn ce mai mare pe libertăţile care susţin actuala construcţie a Uniunii Europene, sau va exploda xenofob, aducând la putere partide extremiste care vor trece la contraatac? După ultimele atentate din capitala ei, va ȋncepe Uniunea Europeană să arate mai mult ca un laţ de cetăţi asediate care vor ȋncerca din răsputeri să-şi securizeze zidurile sufocându-şi cetăţenii sau ca un buzdugan ghimpat cu douăzeci şi opt de ţinte?
Dacă ȋn viitor numărul atentatelor teroriste se va diminua, probabil se va impune primul model, dacă nu, cel de-al doilea. Deocamdată statele europene nu par să fi căzut de acord asupra unei strategii comune. Unele construiesc garduri de sârmă ghimpată iar altele ȋşi negociază perfid rămânerea ȋn UE.
De ce putem fi siguri este faptul că modelul european bazat pe actualele libertăţi gândite de fondatorii şi continuatorii lui va dispărea. Acest model care proteja şi ȋncuraja multiculturalismul cultivând o toleranţă dusă la extrem care a condus ȋn multe state europene la enclavizarea societăţilor lor s-a dovedit sinucigaş şi nu va mai fi continuat. El va fi modificat ȋntr-un sens sau altul. Indiferent de direcţia ȋn care se va ȋndrepta viitorul model european, ideal ar fi să nu se ajungă la niciuna dintre cele două extreme şi să se găsească o soluţie de echilibru ȋntre modelul defensiv şi cel ofensiv.
Şi ceea ce mi se pare extrem de important este ca modificarea paradigmei europene să includă o ideologie ateistă care să fie cultivată de la cele mai mici vârste, astfel ȋncât ȋn viitor tot mai mulţi europeni să privească orice conflict dintre creştini şi musulmani cu aerul uşor amuzat şi ȋngăduitor al părintelui care ȋşi urmăreşte discret copiii mici cum se ceartă ȋnverşunaţi să tranşeze care dintre eroii lor este mai grozav, Superman sau Omul-Păianjen.
Sondajele de opinie ȋn rândul tinerilor europeni arată deja că numărul celor care se declară atei este ȋn creştere, dar această creştere trebuie accelerată pentru că numai aşa numărul fanaticilor religioşi născuţi şi educaţi ȋn Europa va scădea şi odată cu el va scădea şi numărul bombelor umane cu defragmentare made in UE.