Nu am să înțeleg niciodată de ce mereu alegem să împărțim ceva cu cineva și nu cu noi înșine înainte de toate. L-ai pus pe un piedestal și plângi la picioarele amintirii lui, lăsând să
În ultimii ani, viața a devenit un carusel imens în care oamenii se pierd. Se pierd în drum către niciunde. Totul este într-o eră a vitezei. Nu mai știm să iubim frumos. Ne grăbim. Grăbim
Acestea sunt micile momente după care tânjim de fapt cu toţii. Și nu înţeleg: de ce aceia care au cu cine să le împlinească nu și le împlinesc? Când aştepţi pe cineva care este departe
De la o vreme, ne îndepărtăm de tot. De familie, de copii, de părinți, de oameni, de societate. Ascundem sub preșul indiferenței sentimente, emoții, trăiri, oameni, amintiri. Și sperăm. Sperăm că dacă le ascundem destul
Nu voi înțelege niciodată de ce oamenii lasă distanța să se stabilească, să creeze crevase și limite între ei! Adevărata distanță se naște în suflet, în gesturile simple, nu în granițele fizice. Depărtarea fizică poate
Oamenii se îndrăgostesc. Nu o spun eu. Pur și simplu se întâmplă de când lumea. Oamenii plutesc împreună în jocul acela nebun al iubirii. Uneori, preț de câteva clipe. Alteori, preț de câteva luni. Și
Iubirile nu mai sunt ce erau... Asta am aflat într-un fel sau altul pe propria piele sau pe pielea celor din jurul nostru. Iubirile au ajuns să se consume mai rapid decât se construiesc sau
Mamele nu dispar niciodată: ele locuiesc în cerul inimii noastre și ne privesc zilnic din oglindă prin ochii noștri. "Ne iubim mama aproape fără s-o știm, pe nesimțite, căci asta-i tot atât de firesc ca
Mă întreb uneori, fără să pot să îmi explic evident, de ce și ce anume ne aduce la un moment dat lângă un om și nu lângă altul. De ce uneori simțim nevoia să vorbim,
Îmi amintesc de timpul în care stăteam în grădina bunicii întinsă pe o pătură, cu picioarele sprijinite de trunchiul unui păr bătrân, în al cărui scoarță anii lăsaseră brazde adânci, dar frumoase. Atunci mi-am spus
Despre balet, cu dragoste. Când am fost mică, îmi amintesc că am primit o cutiuță muzicală de la bunica mea. Era o cutiuță de porțelan, încrustată cu niște broderii fine din argint. Pe cutiuță, stătea
Ea avea 16 ani pe atunci. El avea 18. Și se iubeau. Mult. Așa cum se iubeau oamenii la vârsta aceea. Pe vremea aceea. Își dăruiau flori, zâmbete, așteptare. Se plimbau prin parc și își