Un gând pentru mai departe.
“Pe scara fără sfârșit a vremurilor, încet-încet trudește omenirea, când trasă în jos spre întuneric de superstițiile ignoranței, când trasă în sus spre lumină de adevărurile științei… A ști sau a nu ști, aceasta e întrebarea!
Căci a nu ști înseamnă: superstiții, egoism orb, concurență sălbatecă, neînțelegere, dușmănire, război, foamete, prăpăd.
A şti înseamnă pentru omenire : organizare temeinică, activitate raţională, cooperatism, solidaritate, evoluţie paşnică.
A ști înseamnă pentru om: a-şi trăi timpul de a fi cu mulţumire şi a aştepta clipa de a nu fi cu seninătate.”
Emil Racoviță (15 noiembrie 1868 – 17 noiembrie 1947)
Emil Racoviță în 1881, la încheierea primei clase de liceu, când a luat premiul I cu coroniță.
(sursa: emil-racovita.ro)
Oo, Doamne Tie-ti multumesc ca-n asta lume mai traiesc!
La poarta sufletului meu, batut-au oameni mai mereu…
Unii mai buni, altii mai goi…unii mai cu frica de Dumnezeu!
Insa mi-a fost dat sa am parte si de cei goi…
Cu sufletul ca de strigoi!
Cine sunt eu, cine sunt ei, sa le deschid poarta sufletului meu?!
Si-acum ma-ntreb adeseori: facut-am bine uneori?
Cand cerul era plin de nori, fara o raza de soare in suflet sa ni se strecoare?!
De ce nu am deschis poarta si celor goi, cu suflet de strigoi,
Sa vada-in al meu suflet caldura si liniste si tot ce e-n launtrul meu…!
Fericire, tristete sau mahnire…si totusi…
Oo, Doamne Tie-ti multumesc ca-n asta lume pot sa mai traiesc! Eu.