Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

La revedere, pentru totdeauna

De ce astăzi se citește mai puțin decât ieri

O posibilă explicație. “Arta este creată de către toți aceia care cred despre ei că au eșuat în orice alt...

Continuare...


Inregistrare

Colaboratori

Trimite-ne un articol prin intermediul formularului de aici. Daca ne place, il publicam. La cel de al doilea articol publicat vei primi o parola personala.

Ai uitat parola?

Noua parola iti va fi trimisa pe e-mail.

Aboneaza-te gratuit

Powered by

La revedere, pentru totdeauna

Sorin Tudorde @
6 March 2013

Cea mai emoționantă și mai controversată poveste de dragostea din lumea artei contemporane.

Este prima poveste de iubire expusă, în timp real, consumatorilor de artă. O poveste devorată de public (și devorată public!) în muzee și galerii de artă, de la extazul îndrăgostirii la agonia unei despărțiri marcate prin parcurgerea pe jos a Marelui Zid Chinezesc și copleșitoarele secunde de revedere după mai bine două decenii de neuitare.

Dacă arta este, în cele din urmă, o expunere publică e emoțiilor artistului, atunci ce formă de artă ar putea fi mai pură decât aceea a expunerii celui mai mistuitor sentiment? Este o întrebare la care nu vă invit să găsiți răspuns. Ci vă invit să lăsați răspunsul să vă găsească, prin intermediul rândurilor care urmează.

Despre destin și ceea ce îți este destinat

30 noiembrie 1976: artista Marina Abramovic, și-a întâlnit marea dragoste: artistul german Ulay.

“Am fost invitată la televiziunea din Amsterdam în cadrul unui program despre body art. Am fost printre primele femei din Europa de Est care au făcut body art, așa că, într-un fel, eram privită ca prima femeie care a călătorit pe Lună. Am ajuns acolo de ziua mea și îmi amintesc foarte bine că bunica mea mi-a spus odată că tot ceea ce primești de ziua ta este important. Este ca destinul. Iar prima persoană pe care am întâlnit-o a fost Ulay. În aceeași seară ne-am îndrăgostit cu adevărat. A fost cu adevărat o etapă foarte importantă din viața mea. Care a durat 12 ani.”

Exerciții de contopire

Din acel an Marina și Ulay au început să lucreze împreună, comportându-se asemeni unei “ființe cu două capete”, îmbrăcându-se la fel și împrumutând gesturile celuilalt, într-o încercare de contopire totală.

În 1976, în cadrul Bienalei de la Veneția au pus în scenă primul lor spectacol public – Relation in Space – cei doi artiști, alergând goi unul spre celălalt, ciocnindu-se cu viteză din ce în ce în ce mai mare, timp de o oră.

Un an mai târziu, a urmat Relation in Time:

“Am dorit să încep totul fără prezența publicului. Așa că ne-am legat părul și am stat spate în spate, timp de 16 ore, doar noi și personalul galeriei, iar la fiecare oră, am făcut câte trei minute de înregistrări video și fotografii. După 16 ore, când eram foarte aproape de epuizarea totală, publicul a fost invitat să intre. Am vrut să aflăm cum putem folosi energia publicului pentru a ne forța limitele. Așadar, întregul art artistic a durat 17 ore.”

Și, în același an, Relations in Movement:

“Am cumpărat un autobuz de la poliția franceză. Am trăit în acel autobuz, iar atunci când nu aveam spectacole, mergem să petrecem perioade lungi de timp în natură. Am folosit acel autobuz în 1977, în cadrul Bienalei din Paris, în fața muzeului: în timp ce Ulay conducea în cercuri, eu, printr-un megafon, strigam numărul de cercuri parcurse. Am vrut să aflăm cine va ceda mai întâi: noi sau mașina. După 16 ore, motorul autobuzului a cedat.”

Și, tot în 1977, în cadrul unui festival organizat de Muzeul din Bologna, Imponderabilia: “Am decis să reconstruim intrarea principală și ne-am așezat în prag, complet dezbrăcați, astfel încât publicul venit să vadă spectacolul să fie nevoit să aleagă de care dintre noi se va șterge cu fața. Intenționam să stăm așa pentru șase ore, însă, după trei ore, a venit poliția și ne-a cerut actele. Pe care, firesc, nu le aveam”.

Rest Energy, actul artistic din 1980 a demonstrat încrederea totală pe care o aveau unul în celălalt: “Cu greutatea trupurilor noastre ținteam o săgeată care era îndreptată spre inima mea. Aveam fiecare câte un microfon atașat în dreptul inimilor, astfel încât ni se auzeau bătăile inimilor. Și, în timp timpul trecea, inimile noastre se auzeau bătând tot mai tare…”

Au urmat o mulțime de alte acte artistice. Dar, când o relație arde cu o asemenea intensitate, ea mistuie și se mistuie…

O despărțire cât Marele Zid Chinezesc

În 1988, după o perioadă tensionată, Marina și Ulay au decis să se despartă prin intermediul unei călătorii inițiatice: fiecare dintre ei a pornit de la un capăt opus al Marelui Zid Chinezesc – văzut nu doar ca un zid de apărare, ci “mai mult ca o structură metafizică, o replică a Căii Lactee pe Pământ” – pentru a se întâlni, după aproape trei luni de mers pe jos, la mijlocul acestuia. Și a-și lua rămas bun. Și, pentru că viața se dovedește mereu ironică: cei doi plănuiseră această călătorie cu mult timp în urmă. Și, în planul inițial, întâlnirea lor trebuia să se finalizeze printr-o cerere în căsătorie. Însă, în cei opt ani în care au trebuit să aștepte pentru ca guvernul chinez să le aprobe cererea, iubirea lor nu a mai avut răbdare să aștepte.

“Acea călătorie a devenit în totalitate o experiență personală. Ulay a pornit din Deșertul Gobi, iar eu de la Marea Galbenă. După ce fiecare dintre noi a mers 2500 de kilometri, ne-am întâlnit la mijloc pentru a ne spune rămas bun”.

O revedere de câteva zeci de secunde. După două decenii de așteptare

În martie 2010, Muzeul de Artă Modernă din New York avea să organizeze The artist is present, o expoziție retrospectivă a carierei Marinei Abramovic. Și, pentru ca spațiul celor cinci încăperi care i-au fost puse la dispoziție să nu fie doar o rememorare prin poze, obiecte și elemente multimedia,  Marina s-a expus și pe sine, șezând pe unul dintre cele două scaune așezate la capetele unei mese, cu scopul de a dărui câte o privire fiecărei persoane care s-ar fi așezat în fața ei.

Și, la un moment dat, pe acel scaun gol, fără ca nimeni să o fi anunțat în prealabil, s-a așezat Ulay. S-au revăzut astfel pentru prima dată după 22 de ani în care nu se mai întâlniseră deloc. Priviți secundele acestei revederi, mai întâi prin intermediul unor gif-uri animate, ar apoi prin intermediul unei scurte filmări.

Îndrăgostire. Despărțire. Revedere. Și o mare iubire transformată în dragoste.

(Alte resurse: 1, 2, 3)

Despre autor

Sorin Tudor

| Blog | De același autor

Uneori, prin ochii mei, internetul se vede altfel. “Contentul” se numeste simplu, “continut”, iar “user generated” capata vagi conotatii pleonastice de vreme ce El, Userul, nu are incotro: trebuie sa-si fie Creator al propriei Vieti. Poate ca, intr-o zi, vom ajunge sa ne cunoastem mai bine.

    Comentarii
  1. Na, ca mi-au dat lacrimile.

  2. Felicitari pentru articol!:) E precum o fusta mini: destul de scurt incat sa atraga atentia, destul de lung incat sa acopere esentialul.

    Exista un film care vorbeste despre pregatirea spectacolului/ performance-ului The artist is present. (Am apucat sa-l vad datorita proiectiilor de la centrul de dans Zona D) Marina si Ulay s-au vazut inainte de show, dar cred ca in timpul show-ului s-au privit cu adevarat.

    • @Ioana,

      Am vazut si noi The Artist is present, iar in text exista un link catre un articol dedicat. Si, da, la acea masa s-au intalnit cu adevarat.

  3. anna

    superb...

  4. O poveste care te lasă fără cuvinte!

  5. Extraordinar!

  6. Mdln

    Superb! Asa poveste mai rar..

  7. Bai.. super , dar si-a pierdut magia momentul.. ca daca s-au vazut , s-au vazut.. it's not the same thing..
    m-am ofticat dupa ce am vz documentarul

  8. Cos

    Fara cuvinte

  9. dragota tatiana

    Impresionant...pana la lacrimi...

  10. Lerint Ioan

    O poveste SUPERBA..... as dori sa știu daca sint împreuna ..

  11. inainte ca 'expozitia' the artist is present sa fie pusa in scena, marina chiar s-a intalnit cu ulay si au vorbit despre acest show. practic revederea nu a avut loc la moma!

  12. silvia vitelariu

    silvia vitelariu botosani mi a placut aceasta frumoasa poveste de dragoste !!!

  13. Gob

    Impresionanta poveste , ceva informatii gresite pe acolo dar e frumos. Marina Abramovic este creatoarea conceptului cu acelasi nume "The Abramovic Method" , o metoda de autosesizare , observare si concentrare.In timpul acestui exercitiu , Ulay iubirea vietii ei a venit ca si participant si a surprins-o pe artista.Daca urmariti intreaga sesiune pe un alt site , veti vedea sute de persoane care s-au asezat in fata ei nu pentru a o observa pe ea ci pentru a se observa reciproc.In rest , uimitoare poveste..

  14. Paula Pricopie

    Da, uimitor...Cat de putin a contat timpul trecut pe langa ei si, cat de mult clipele de iubire...

  15. catalin

    traiti-va povestea, apoi fiti dezamagiti sau incantati de a celorlalti!

  16. Danutz

    Da...este magie in povestea lor dar,atata timp cat o stiau numai ei . Spunand-o tuturor ...

  17. Calin

    Emotionant!

  18. Angela

    Ohhh.... Da, ma regăsesc atât de ușor în aceste sentimente puternice și profunde... După o perioada de 14 ani de tăcere și absența totala a venit și revederea timp de jumătate de ora, apoi ca-ntr-o învăluire de ceata a dispărut totul din nou lăsând în urma un amalgam de gusturi de regret, de bucurie, iertare, abținere, iubire, tanjeala și oftat. Fără date de contact ne-am luat rămas bun și ne-am continuat drumul pe " Zidul Chinezesc ".... în tăcere și cu inimi smulse de gândul "și dacă... -a fi " pentru toate timpurile conjugate.

  19. Mihaela

    o poveste de iubire ce m-a lasat fara cuvinte, as fi vrut sa stiu daca ei au ramas impreuna si nu cred ca sunt singura care ar dori sa afle finalul povestii!!!

  1. … | Glory Box
  2. De 8 martie si de weekend « Orlando
Comentează

Atitudini

Parteneri

© 2010-2014 WebCultura.