Uluitorul domn Bach

Incredibilele secrete ale unei simple partituri.

În 1747, cu ocazia vizitei pe care a făcut-o la Berlin regelui flautist Friedrich al II-lea al Prusiei (la curtea căruia pe post de clavecinist era chiar fiul său, K. Philipp Emanuel Bach) Johann Sebastian Bach a fost nevoit să facă pe plac gazdei sale și, pe tema searbădă dată de rege a improvizat o magnifică fugă.

Întors la Leipzig, Bach a mai scris pe aceeați temă șapte ricercare, două canoane și o sonată á tre. Reunite, piesele au fost trimise regelui sub titlul de Ofrandă muzicală, reprezentând exerciții de polifonie și demonstrații de virtuozitate tehnică.

Primul canon este, după cum veți vedea, uluitor: poate fi interpretat atat de la început la sfârșit, cât și de la sfârșit la început. Și chiar mai mult: dacă este înfășurată sub forma unei benzi moebius, partitura poate fi interpretată, simultan, din ambele direcții.

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Sorin Tudor

Sorin Tudor Blog | De același autor

Uneori, prin ochii mei, internetul se vede altfel. “Contentul” se numeste simplu, “continut”, iar “user generated” capata vagi conotatii pleonastice de vreme ce El, Userul, nu are incotro: trebuie sa-si fie Creator al propriei Vieti. Poate ca, intr-o zi, vom ajunge sa ne cunoastem mai bine.

Recomandări

2 comentarii

  1. morikopall

    Woow…fantastic, o capodopera !!

  2. Duma Paul

    Printre razele de soare…..Rasuna partitura…..O splendoare! Un astfel de creator de geniu…..Va trece si in noul mileniu!

Leave a Reply to morikopall Cancel reply