Puteți susține WebCultura, cu ce sumă doriți, prin intermediul butonului PayPal de mai jos. Mulțumim!
Incredibilele secrete ale unei simple partituri.
În 1747, cu ocazia vizitei pe care a făcut-o la Berlin regelui flautist Friedrich al II-lea al Prusiei (la curtea căruia pe post de clavecinist era chiar fiul său, K. Philipp Emanuel Bach) Johann Sebastian Bach a fost nevoit să facă pe plac gazdei sale și, pe tema searbădă dată de rege a improvizat o magnifică fugă.
Întors la Leipzig, Bach a mai scris pe aceeați temă șapte ricercare, două canoane și o sonată á tre. Reunite, piesele au fost trimise regelui sub titlul de Ofrandă muzicală, reprezentând exerciții de polifonie și demonstrații de virtuozitate tehnică.
Primul canon este, după cum veți vedea, uluitor: poate fi interpretat atat de la început la sfârșit, cât și de la sfârșit la început. Și chiar mai mult: dacă este înfășurată sub forma unei benzi moebius, partitura poate fi interpretată, simultan, din ambele direcții.
Woow…fantastic, o capodopera !!
Printre razele de soare…..Rasuna partitura…..O splendoare! Un astfel de creator de geniu…..Va trece si in noul mileniu!