12 gânduri despre dragoste și femei.
Studiul femeii mi s-a părut întotdeauna mai interesant decât al bărbatului, fiindcă la bărbaţi faci înconjurul faptelor, şi faptele sunt rareori prea interesante, pe când femeia are o rezervă bogată de material sufletesc.
Nu poţi fi cast când porţi, chiar neştiută, în tine, sămânţa păcatelor ce vei face.
Cuvintele sunt mânjite de alte buze şi au slujit altor iubiri, pe când tăcerile sunt totdeauna noi şi sunt ale fiecăruia.
Poveştile ochilor şi păcatul lor!
Păreri de rău şi melancolie după ce ar fi putut fi… şi nu fusese… şi nu era să fie niciodată.
Supremul dușman al femeii e înduioșarea.
Sângele împins de amor în obraz e culoare, în ochi e lumină şi în suflet parfum!
Femeile nu prea ştiu ce vor, când nu se fac a nu şti. Cu ele trebuie totdeauna să ştie altul bine ce vrea.
Te osteneşti zadarnic pe un trup, dacă sufletele au deosebiri esenţiale. Rezultatul: concesii sau dezastru, după parteneri.
Să nu răscolim, cu mâini ce profanează, pământul unde am îngropat vreo amintire.
Egoismul e zeul cel mare. Nu e la baza existenţei noastre? Şi dacă egoism înseamnă viaţă, tot el înseamnă şi fericire.
Un teanc de scrisori e un suflet.
Hortensia Papadat-Bengescu
(8 decembrie 1876 – 5 martie 1955)
