“Eu cred că aș fi fost un foarte bun învățător de țară.
Asta și pentru că îi iau foarte în serios pe copii. Îi iau în serios și când îi desenez, și când desenez pentru ei, și când fac emisiuni de televiziune pentru ei. Adică atunci când povestesc în timp ce desenez. Într-o vreme făceam turnee prin țară cu spectacole pentru copii. Am și avut un fel de «Șou», cum se spune acum, în care istoriseam și desenam o poveste simplă, dar plină de haz și de învățăminte. Ea se chema “Povestea celor două găini”. A avut un succes nebun – semn ca ei, copiii din zilele noastre, nu sunt amatori doar de desene animate cu roboți înfricoșători și cu extratereștri… E un semn bun, cred eu. Înseamnă că puștii își păstrează intactă setea de poveste. Sunt sigur de ceea ce afirm! Mai ales că eu am întreprins turneele astea în toată țara. Dădeam și câte 6 spectacole pe zi. Copiii veneau cu entuziasm și plecau plini de bucurie. Aș zice că plecau fericiți. Spectacolul era de toată simplitatea, cu învățăminte vechi de când lumea. Și încărcat de umorul de care au nevoie – conștient sau nu – toți copiii, indiferent de mediul din care provin…”
Iurie Darie, 14 martie 1929 – 9 noiembrie 2012
fragment de interviu
