O recitare de Nichita Stănescu.
Sâmbătă, cu motociclete
Pe ploaie, cu motocicletele printre movile de flori,
roșu ud; verde ud; apoi cenușiu.
Cade prin aer o stea cu aripi.
Singurătatea sparge sticlă până târziu.
Un fel de frig sună-n corole.
Maci roșii. Un fel de viteză.
Din picături se nasc planete întruna.
E a șaptea zi din geneză.
Ne odihnim trăind, de oboseala vidului.
Eșapamentele au un tril ridicat.
Printre movilele de flori pe o spirală plană
se dă din aripi neîncetat,
dar nu ne desprindem; alunecăm numai.
Plouă din ce în ce mai asurzitor.
Movul se varsă. Verdele se înnegrește.
Nervii sunt pregătiți pentru zbor.
1951: Nichita Stănescu și Magdalena Petrescu, prima lui soție.
