Reamintiri

Harvey Presser nu poate privi la fotografia soției sale, Helen, fără a-și înăbuși plânsul: în ultimul stadiu al demenței, Helen face semn cu mâna către cineva care nu este în cadru, în timp ce pe fundal este proiectată imaginea lor de imediat după căsătorie, pregătindu-se să plece în luna de miere. Cea mai dureroasă parte în a fi martorul disoluției persoanei iubite este că o ai în întregime alături de tine și, în același timp, nu sunt acolo. Acestă stare de simultaneitate a prezenței și pierderii, această nostalgie, stă la fundamentul Reamintirilor.

Avem tendința de a privi spre persoanele vârstnice uitând cine au fost odată. Deseori ne este greu să ne imaginăm oamenii în vârstă atunci când erau tineri. Mi-aș dori să priviți aceste fotografii și să vă amintiți că oamenii aceștia au fost iubiți, căsătoriți și plini de viață. Și că și-au trăt viața din plin.

Sorin Tudor

Sorin Tudor Blog | De același autor

Uneori, prin ochii mei, internetul se vede altfel. “Contentul” se numeste simplu, “continut”, iar “user generated” capata vagi conotatii pleonastice de vreme ce El, Userul, nu are incotro: trebuie sa-si fie Creator al propriei Vieti. Poate ca, intr-o zi, vom ajunge sa ne cunoastem mai bine.

Recomandări

Adaugă comentariu