Chiar așa: ce este noaptea?
“Nopţile în care dormim sunt ca şi cum n-ar fi. În memoria noastră nu rămân decât acelea în care n-am închis ochii. Noapte înseamnă noapte albă.” (Emil Cioran, Despre neajunsul de a te fi născut)
Noaptea: întâmpinarea visului ce va veni.
Blog | De același autor
Uneori, prin ochii mei, internetul se vede altfel. “Contentul” se numeste simplu, “continut”, iar “user generated” capata vagi conotatii pleonastice de vreme ce El, Userul, nu are incotro: trebuie sa-si fie Creator al propriei Vieti. Poate ca, intr-o zi, vom ajunge sa ne cunoastem mai bine.
Noaptea este fiica Intunericului ; cea mereu pusa pe pe sotii.Face ca zgomotele sa fie mai ascutite , umbrele mai dubioase
, soaptele mai adanci , vantul mai puternic.Tot ea face sarutul mai dulce , durerea mai puternica .Naste inversunare
, potoleste setea de razbunare ; incheaga juraminte, plamadeste intrigi.
(imi cer scuze ca nu am scris cu diacritice , a fost in graba)
Multumesc!
Noaptea este momentul de respiro al trupului meu şi al minţii mele. Asta aş vrea de fapt să fie noaptea. Dar nu este aşa. Atunci când nu dorm, noaptea este o provocare. Însă când dorm, noaptea este poarta prin care subconştientul meu evadează. Cele mai negândite gânduri îmbracă diverse forme şi roluri , iar eu trăiesc intens în somn, fiecare piesă pe care subconştientul meu mă pune să o joc.
Multumesc! 🙂
Noatea e sansa la liniste, e spatiul in care esti mai aproape de cosmos, e timpul dansului si-al veselie dar si al lacrimilor si-al melancoliei
Noaptea mea e ziua in chinurile facerii.