“Dobrogea mea stă ascunsă, timidă și e posibil să treci pe lângă ea și să nu te impresioneze. Voi încerca să vă arăt cât e de frumoasă.” (Mircea Bezergheanu)
“Dacă poți să-l vezi, dacă poți să-l visezi, dacă poți să-l dorești, dacă poți să-l iubești, tărâmul ascuns din Dobrogea te va primi și pe tine, egal cu soarele, cu marea, cu cea mai mica gâza, cu cel mai frumos fluture, cu cea mai rară pasăre, cu vântul, cu focul, cu haita pierdută de Lupi, care încă mai trăiește în inima mea.”
“Lucram în publicitate, treaba mergea binișor, dar, încet, încet, eram tot mai atras de un ținut: Dobrogea! Care a devenit o iubire, o pasiune, o obsesie, ce mă face să revin în țară mereu și mereu, să-i vad praful drumurilor, lacrimile sălciilor, bucuria mieilor, spectacolul prigoriilor, să-i simt mirosul sărat amestecat cu busuioc sălbatic și mentă de baltă, să-i mângâi rotunjimile Pricopanelor și să-mi vizitez copacul din Valea Cozluk, loc care și-a luat numele de la satul de Tătari ce exista cu sute de ani înainte în fundul văii.”
“Acum caut lupii pierduți ai Dobrogei, chiar dacă mi se spune că ultimul a fost împușcat în 1956. Eu m-am întâlnit cu umbra lor, am văzut urmele lor, am auzit chemările lor. Sunt 5 care calcă mereu Cheile Chediu, sus, în stânga, spre pădurea de pini și mai e lupoaica șchioapă din Pădurea Neagră, ce ține de Ocolul Silvic Cerna. Și lumea râde de mine. Iar unii se întreabă: «Ce o vedea Bezergheanu în Dobrogea, ca nici măcar niște munți adevărați nu are!» Văd un loc simplu, puțin cunoscut, care mi-a atins sufletul și mă face (așa cum v-am mai spus) să revin în fiecare an în țară și aproape că mă face să nu mai plec niciodată.” (Mircea Bezergheanu)
Și o recomandare, pentru toți iubitorii de frumos: priviți lucrările lui Mircea Bezergheanu – pe site, pe pagina de facebook, pe blog. Chiar aveți ce vedea!
(via)
