“Cristian Mungiu își onorează arta. Cinematografia pare să fi fost inventată pentru el. «După dealuri» este un miracol.”
Astfel începe cronica de film publicată de Le Figaro pe 20 noiembrie. O cronică semnată de criticul de film Eric Neuhoff și intitulată “«După dealuri», un film al dracului de bun!“. Iată câteva fragmente.
“Trebuie să faci tot felul de lucruri în viaţă. Unul dintre ele este acela de a merge să vezi un film românesc care durează două ore şi jumătate.
(…)Mungiu este moral prin foarte marea lui bunătate. El nu alege soluţia facilă. Filmul său, atins de graţia divină, este de o putere rarisimă, de o simplitate fără egal. Acolo unde alţii ar fi folosit majuscule grave, el vorbeşte cu tonul şi pe limba lui naturale. Este limba cinema-ului, a inteligenţei, a sensibilităţii.
(…)Eroinele sale sunt atât de adevărate, atât de unice, încât au copleşit publicul la Festivalul de la Cannes. Spectatorii au rămas cu viziunea unei enigme. Dintr-o dată, iată iarna. Un fel de linişte se aşterne peste sat. Zăpada îngheaţă inimile şi învăluie câmpurile în alb. Tragedia loveşte cu viteza unui ştergător de parbriz murdar de noroi. Poate că este Dumnezeu acela care câştigă, poate că El nu are nevoie de oameni ai bisericii. Acolo se respiră un aer diferit, mai pur. Se atinge un adevăr mai înalt. Pe ecran domneşte plenitudinea serenă a talentului. Cristian Mungiu îşi onorează arta. Cristian Mungiu își onorează arta. Cinematografia pare să fi fost inventată pentru el. «După dealuri» este un miracol.”
(via Mediafax)