Îmbrățișează-mă

Iubite, se lasă peste lume o pătură a ceții…
Îmbrățișează-mi trupul simt frigul vieții.
Lasă sufletele în tăcere să-și vorbească
Pe drumul nostru, îndoieli, nicicând să crească.
Îmbrățișează-mă cu aripi deschise ca-n vară
În sânul lor s-adorm seară de seară.
Să mă umple cu căldură și să mă poarte
Pe drumul inimii, în a noastră casă.
Cum numai o dragostea adevărată
Poate să-și recunoască cealaltă parte.
Îmbrățișează-mi visul, furtuni vin să-l risipească
Grăbite când rădăcinile dau să se-adâncească
Cum semințele iubirii pământul înverzesc
Cum copacii și-n iarnă înfloresc – ele nu înțeleg!

Îmbrățișează-mă și lasă-mă să rătăcesc
E-atât de plăcut pe cărările iubirii să pășesc.

Anca Horj

Anca Horj De același autor

Când gândurile se transformă în cuvinte se nasc emoții.

Recomandări

Adaugă comentariu