Îmbrățișează-mă

Iubite, se lasă peste lume o pătură a ceții…
Îmbrățișează-mi trupul simt frigul vieții.
Lasă sufletele în tăcere să-și vorbească
Pe drumul nostru, îndoieli, nicicând să crească.
Îmbrățișează-mă cu aripi deschise ca-n vară
În sânul lor s-adorm seară de seară.
Să mă umple cu căldură și să mă poarte
Pe drumul inimii, în a noastră casă.
Cum numai o dragostea adevărată
Poate să-și recunoască cealaltă parte.
Îmbrățișează-mi visul, furtuni vin să-l risipească
Grăbite când rădăcinile dau să se-adâncească
Cum semințele iubirii pământul înverzesc
Cum copacii și-n iarnă înfloresc – ele nu înțeleg!

Îmbrățișează-mă și lasă-mă să rătăcesc
E-atât de plăcut pe cărările iubirii să pășesc.

Webcultura are nevoie de susținerea ta. Ne poți sprijini prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Anca Horj

Anca Horj De același autor

Când gândurile se transformă în cuvinte se nasc emoții.

Recomandări

Adaugă comentariu