Doamne, am obosit așteptându-te!

Gânduri despre așteptare.

Ceea ce contează pentru mine, lucrul pe care trebuie să-l spun ca să mă fac bine înțeleasă, este puterea de a aștepta. De la lucrurile mici la lucrurile mari. De la autobuzul 31 la un rol minunat.

Pentru mine, așteptarea e sinonimă cu speranța. Chiar și ceea ce fac, meseria mea, ce este altceva decât un fel de a oferi oamenilor puterea să spere? Dar să nu mă înțelegeți greșit. Nu e vorba de o așteptare pasivă, ci o pregătire pentru ceea ce urmează să se întâmple.

Chiar și acel ultim lucru care i se poate întâmpla omului are nevoie de pregătire. Pentru mine, așteptarea este un sentiment puternic și pozitiv. Așteptarea este pregătire.

Mă gândeam câtă dreptate a avut sărmanul Tarkovski, care spunea, în ultimele zile ale existenței lui: “Doamne, am obosit așteptându-te!”. Totdeauna arta mi-a apărut ca o ștafetă a Dumnezeirii.

Cel mai important lucru pe lume nu este să ai, ci să dai. Cea mai grozavă formă de luptă nu este pentru a avea, ci pentru a da.

Leopoldina Bălănuță
(10 decembrie 1934 – 15 octombrie 1998, București)

Leopoldina-Balanuta

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Sorin Tudor

Sorin Tudor Blog | De același autor

Uneori, prin ochii mei, internetul se vede altfel. “Contentul” se numeste simplu, “continut”, iar “user generated” capata vagi conotatii pleonastice de vreme ce El, Userul, nu are incotro: trebuie sa-si fie Creator al propriei Vieti. Poate ca, intr-o zi, vom ajunge sa ne cunoastem mai bine.

Recomandări

Adaugă comentariu