“Oamenii sunt o specie care visează cu ochii deschisi.
Potrivit unui studiu recent condus de doi psihologi ai Universității Harvard – Daniel Gilbert și Matthew A. Killingsworth – oamenii își lasă gândurile să rătăcească 47% din timpul în care sunt treji. De fapt, studiile arată că singurele momente în care mințile noastre nu se îndreaptă în mod constant spre visare sunt acelea în care «facem dragoste». La această activitate suntem capabili să ne concentrăm.
În ultimii ani, psihologii și neurologii au reevaluat această stare mentală, dezvăluind că visatul cu ochii deschiși este un instrument cognitiv esențial. S-a dovedit că ori de câte ori suntem ușor plictisiți – atunci când realitatea nu este destul de provocatoare pentru noi – începem să ne explorăm propriile asocieri de idei, contemplând posibilități și scenarii fictive care doar în mintea noastră.
Astfel, un vis cu ochii deschiși este doar un mijloc prin care “tragem cu urechea” la gândurile noi, generate de subconștient. Noi credem că astfel ne pierdem timpul, dar, de fapt, o fântână intelectuală este pe cale să izvorască.”
Jonah Lehrer, The Newyorker
