Fundamental, oamenii sunt buni

De un an de zile, în trei restaurante americane, oamenii plătesc pentru ceea ce consumă doar atât cât ei consideră de cuviință. Iar sistemul pare să funcționeze.

Restaurantul din orașul american Clayton pare, la prima vedere, la fel ca oricare dintre cele 1.500 de restaurante Panera deschise în SUA. Soft jazz auzindu-se din difuzoare. Oameni stând la mese și discutând relaxați. Bărbaţi în costume și femei în ținută business. Pâine proaspătă, supă caldă şi produse de patiserie ademenindu-te din spatele bolurilor din sticlă. Și, peste toate, mirosul de cafea plutind în aer.

Și, cu toate acestea, diferenţe există. Subtile. Sunt semne care încurajează atitudinea caritabilă, explicând conceptul “plătește cât poți“. Cea mai mare diferență este însă modul de plată: listele de meniuri nu conțin prețuri, ci doar sugerează niveluri ale donațiilor. Iar casa de marcat… ei bine, casa de marcat nu există. Locul ei este luat de cutie pentru donații, în care oamenii pun banii, donând uneori ceva în plus pentru aceia care nu își pot permite să plătească întreaga sumă.

“Am demarat acest program în primul rând pentru noi înșine. Pentru a ne demonstra că ne putem implica în comunitate în mod real, nu doar prin scrierea unor cecuri”, a declarat jurnaliștilor de la Associated Press, Ronald Shaich, președintele companiei Panera.

Programul “plătești cât poți” funcționează deja de un an în trei dintre restaurantele Panera. Și, potrivit lui Shaich, 60% dintre clienți donează sumele sugerate, 20% plătesc mai mult și 20% plătesc mai puțin.

“Sunt puțini aceia care încearcă să profite de pe urma acestui sistem. Pentru cei mai mulți, a nu plăti echivalează cu a parca pe locurile rezervate pentru persoanele cu handicap. Cea mai importantă lecție pe care o putem învăța din programul plătești cât poți este aceea că, fundamental, oamenii sunt buni.”

Și mă întreb: oare un astfel de program ar putea funcționa și în România?