Emoționant.
În dimineața de 19 mai 1902 o explozie uriașă avea să se facă auzită dinspre mina din Fraterville, SUA. În urma dezastrului, 216 mineri au murit pe loc. Alți 26 au reușit să supraviețuiască pentru o vreme, într-o parte mai sigură a galeriei subterane. Cum cantitatea de oxigen era limitată, cei 26 au prins a așterne scrisori de adio adresate celor dragi. Când echipele de intervenție au reușit să ajungă la ei, doar trei bărbați au mai fost găsiți în viață.
Aceasta este scrisoarea de adio pe care Jacob Vowell a adresat-o soției, Sarah Ellen, în acele ultime clipe. Lângă el, în mina prăbușită, se afla Elbert, care l-a cei 14 ani ai săi era cel mai mare dintre cei cinci copii ai familiei (micuțul Eddie – cel la care se face referire în scrisoare – este un fiu pe care l-au pierdut anterior).
Ellen, draga mea, adio din partea amândurora. Elbert a spus că Dumnezeu l-a salvat. Ne rugăm cu toții să avem suficient aer pentru a supraviețui, dar devine mai rău cu fiecare respirare.
Ellen, vreau să trăiești cum se cuvine și să ajungi în Rai. Să crești copiii atât cât poți de bine. Of, cât de mult mi-aș dori să fiu lângă tine; adio. Să ne îngropi, pe mine și pe Elbert, în același mormânt cu micuțul Eddie.
Adio Ellen, adio Lily, adio Jemmie, adio Horace.
Suntem împreună. Au trecut 25 de minute după ora două. Doar câțiva dintre noi încă mai trăiesc.
Jake și Elbert
Of, Doamne, cu încă o suflare: Ellen, să-ți aduci aminte de mine pentru tot restul vieții. Adio, iubito.
(via)
