Tu erai prințul meu de ceară
Ce se topea în zorii dimineții
Dar revenea în fiecare seară
Şi mă purta spre Raiurile Vieții.
Din jurăminte ai facut risipă
Dar nu ai inteles măcar un pic
Că poți să rupi a dragostei aripă
Când doar minciuna iti este amic.
Cât te-am iubit doar amintirea ştie
Dar jur că în curând te voi uita,
Îmi era sufletu-ntr-o colivie,
Iar dragostea în gratii se zbătea.
O vară-ntreagă doruri m-au lovit,
Cu disperări ce m-au uscat de tot.
Dar la venirea toamnei am privit,
În urma mea şi-acuma mă socot.
N-a fost nimic decât o întâmplare
Din care am ieșit cu pene rupte
Dar am să uit curând durerea mare
Şi voi zâmbi tristetilor abrupte.
