Puteți susține WebCultura, cu ce sumă doriți, prin intermediul butonului PayPal de mai jos. Mulțumim!
“Ce somn adânc doarme spațiul dintre stele!”
“A pricepe că nu poți pricepe și că nu ești în stare de-a împiedica împlinirea legilor firei, este deja interesant; dar a pricepe pentru ce nu poți pricepe, e minunat, fiindcă dacă ai putea înlătura pricina pentru care nu poți pricepe și care e parte în tine, parte afară din tine, ai pricepe totul! Viața e plină de durere și de farmec. Ce somn adânc doarme spațiul dintre stele! Între fiecare stropitură de lumină din Calea Lactee sunt milioane de poște de singurătate. Și unde ne ducem noi, după moarte? Noi, partea aceasta ce se desprinde din tiparul de acum? Nicăiri. Murim în noi înșine, cum mor făpturile unui vis, în vis.”
Duiliu Zamfirescu (30 octombrie 1858 – 3 iunie 1922), Viața la țară
(foto: Michael Shainblum)
Murim in noi insine, vii fiind.
Ne moare sufletul si nu aflam decat atunci cand este prea tarziu..
Si mai murim o data, pentru totdeauna.
Murim si nu ne dam seama sa ne reinviem sufletele cu draperiile trase si zavoarele incuiate. Sa ne descuiem sufletele, ca sa nu murim.
Un suflet care viseaza nu moare. Doarme.
Iar somnul este revigorare.