“Singurătatea este tot un cuplu, dar un cuplu din care lipsește unul din elemente.” (Gigi Căciuleanu)
“Nu îmi place să fiu numit coregraf, ci făcător de dans. Cred că numai un corp care gândește poate fi, întra-devăr, un corp frumos. Apt a se exprima în modul cel mai complet posibil. Iar energia poetică, cea a metaforei şi a emoţiei, reprezintă pentru mine un aliment esenţial al dinamicii corporale. Cu mişcări ce se conjugă precum verbele, în timp ce corpul şi părţile acestuia se declină aşa cum o fac substantivele şi adjectivele. Creând acorduri (sau dezacorduri!) ca în muzică. Şi rezolvând probleme cum o face matematica. Organizarea coregrafiei fiindu-mi nu numai Artă, dar şi Meştesug, un metisaj, printre altele, între geometrie şi gramatică, arhitectură şi orchestraţie, sculptură şi strategie de joc… Adică, într-un cuvânt, şi în sensul nobil al acestuia: o adevărată fabrică.”
Cuvintele îi aparțin lui Gigi Căciuleanu – unul dintre cei mai cunoscuţi artişti români pe plan mondial – care, în cadrul conferinței din 20 aprilie, la Teatrul Mic, a vorbit, în avanpremieră, despre cel mai recent spectacol al său “fabriKa”.
“Fabrica (ae), în latină, înseamnă felul în care un lucru este făcut. Iar Faber (bri), tot în latină, înseamnă meştesugar. În ceea ce mă priveşte, arta mişcării, DANSUL, presupune o dublă fabrică: cea a minţii înainte de a deveni o uzină a corpului. Cu fabriKa mi-am propus să creez o piesă în care DINAMICA să aibă rolul principal. O serie de variaţii pe tema transformărilor energetice şi emoţionale atât din corpul uman, cât şi din interiorul unui grup de oameni în «stare de dans». Ritmarea şi organizarea mişcării extinzându-se de la pulsarea corpurilor la cea a spaţiului. Cu o muzică ce aparţine tânărului compozitor Franco – Camerunez: Manuel Wandji. Un montaj realizat cu o selecţie din șapte albumele ale sale. Faptul că Omul a creat Maşina după chipul şi asemănarea sa mă duce la ideea că o uzină, o fabrică, este concepută după modelul unui organism viu.
Fiecare relaţie dintre indivizii-angrenaje fiind concepută ca un organism în sine (şi de sine stătător) cu caracter şi caracteristici, cu dinamică, bagaj emoțional şi spațialitate proprii. Spaţiul devine deci unul dintre actorii piesei: orice corp prin însăşi prezenţa sa în spaţiu, îl determină și îl decupează pe acesta. Cu atât mai mult o va face prin mişcările sale, oricât de mici sau simple ar fi acestea. Spaţiul divizându-se astfel în mai multe spaţii: cel dintre persoane, cel din afara lor, cele aflate între corp şi fiecare dintre componentele sale etc. Aceste diverse spaţii devin la rându-le nişte entităţi extra-corporale, de sine stătătoare, căpătând o definire şi o identitate proprii. Prin mişcarea corpurilor, aceste spaţii se comprimă sau se dilată, se diluează unul într-altul sau se mărunţesc… Într-un cuvânt: «dansează», compunând, cu fiecare mişcare sau gest, o coregrafie adiacentă sau paralelă cu cea a corpului vizibil. Raportul dintre «ceea ce se vede» şi «ceea ce nu se vede» fiind asemănător aceluia dintre «gol» şi «plin» din arta caligrafiei, sau dintre materia propriu-zisă (marmură, bronz, lemn) şi porţiunile de «vid» din interiorul sculpturilor unui Henri Moore.
Acestea fiind spuse, vă invităm la fabriKa, pe 22 și 23 aprilie 2015, orele 20:00, la Teatrul Mic.
Producatorul spectacolului: Fundatia Art Production in parteneriat cu Teatrul Mic. Sponsor al “Gigi Caciuleanu Romania Dance Company” – JTI.
