Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

15 lucruri mai puțin știute despre vise

Din Paris, cu dragoste

“Nu poți învăţa să scrii urmând o facultate. Este un loc foarte prost pentru scriitori. Pentru că profesorii cred întotdeauna...

Continuare...


Powered by

15 lucruri mai puțin știute despre vise

Sorin Tudorde @
12 September 2013

Știați că…

1. În medie, o ființă umană petrece aproximativ 6 ani din viață visând (ceea ce înseamnă cam două ore pe noapte).

2. Începând cu vârsta de 10 ani avem, în medie, între patru și șase vise în fiecare noapte. Ceea ce înseamnă între 1.460 și 2.190 de vise în fiecare an.

3. La cinci minute după ce ne trezim uităm jumătate din ceea ce am visat. Iar după zece minute uităm 90% din ceea ce am visat. Altfel spus: visăm de fiecare dată. Doar că, uneori, nu ne amintim că am visat.

4. Nu toată lumea visează în culori: 12% dintre oameni visează doar în alb și negru (și, evident, restul visează în culori). Potrivit unui studiu din 2008, cele mai multe persoane care visează alb-negru sunt persoane vârstnice. Ceea ce ar putea avea legătură cu faptul că acestea au apucat televiziunea în alb-negru.

5. Copiii nu visează despre ei până la vârsta de 3 ani. În același timp, începând de la vârsta de 3 ani și până la vârsta de 7 – 8 ani, copiii au mai multe coșmaruri decât adulții.

6. Nevăzătorii visează și ei: dacă o persoană și-a pierdut vederea pe parcursul vieții, va continua să viseze la fel ca toți ceilalți oameni; dacă s-a născut fără vedere, nu visează imagini, însă visele sale se bazează pe sunete, mirosuri, senzații de atingeri și emoții.

7. Bărbații și femeile visează în mod diferit: în timp ce 70% dintre personajele care apar în visele unui bărbat sunt tot bărbați, femeile tind să viseze bărbați și femei într-o proporție aproape egală. În plus, visele bărbaților conțin mai multă agresivitate.

8. Femeile visează despre sex la fel de mult ca bărbații. Cu diferența că, în timp ce bărbații au tendința de a visa scene sexuale cu partenere multiple (iar 90% dintre ei par a visa că femeia este aceea care inițiază scenele fierbinți), femeile au tendința de a visa mai mult scene sexuale care implică partenerul de viață sau celebrități. Cel puțin aceasta este concluzia unui studiu din 2007. E adevărat, în 2009, un alt studiu a adus câteva completări: în timp ce bărbații au tendința de a visa acte sexuale în sine, femeile visează mai mult sărutări și momente tandre.

9. Potrivit mai multor studii, între 18% și 30% dintre oameni au avut cel puțin un vis premonitoriu, iar procentajul celor care cred în existența acestui tip de vise este între 63% și 98% (!) dintre oameni.

10. Oamenii care dorm mai puțin de 6 ore pe noapte sau care dorm mai mult de 9 ore, au avut o rată a morții cu până la 30% mai mare decât cei care dorm în mod obișnuit 7 – 8 ore.

11. Atunci când visezi, corpul tău este “paralizat”. Mai exact, după primele 90 de minute ale somnului, se întră în faza somnului rapid (faza REM – rapid eye movement), când eliberarea anumitor neurotransmițători este complet suprimată. Drept rezultat, neuronii motorii nu sunt stimulați, condiție cunoscută sub denumirea de relaxare nervoasă. Această relaxare suprimă astfel mișcările necontrolate ale corpului în timpul somnului.

12. Visăm doar oamenii pe care i-am văzut. Chiar dacă, adesea, visele ne sunt populate cu persoane ce ne par necunoscute, acestea sunt de fapt persoane pe care le-am văzut în timpul în diferite ocazii în timpul orelor de veghe, dar ale căror chipuri nu ni le mai amintim.

13. Ideea motorului de căutare Google i-a venit lui Larry Page în timp ce visa. La fel s-a întâmplat și cu tabelul periodic al elementelor (care i-a apărut lui Mendeleev mai întâi în vis), la fel și cu generatorul de curent alternativ (visat de Tesla) și cu spirala ADN (visată de James Watson) și cu mașina de cusut (visată de Elias Howe). Și cu multe alte invenții. Și aceasta pentru a nu mai spune că atât de cunoscuta poveste Doctor Jeckyll și Mr. Hyde a fost mai întâi visată de Robert Louis Stevenson.

14. Încă nu s-a aflat ce porțiune a creierului generează visele, dacă există o singură regiune din creier care le generează, dacă sunt implicate mai multe regiuni sau care este cu adevărat scopul viselor.

15. Animalele visează și ele: este un lucru știut de orice persoană care are acasă un câine sau o pisică. Pentru ceilalți, ne vom mulțumi să spunem că mai multe studiile efectuate pe animale diferite, au arătat că, în timpul somnului, undele cerebrale sunt asemănătoare cu acelea ale oamenilor care visează.

(surse: 1, 2, 3; foto: AlicePopkorn)

Despre autor

Sorin Tudor

| Blog | De același autor

Uneori, prin ochii mei, internetul se vede altfel. “Contentul” se numeste simplu, “continut”, iar “user generated” capata vagi conotatii pleonastice de vreme ce El, Userul, nu are incotro: trebuie sa-si fie Creator al propriei Vieti. Poate ca, intr-o zi, vom ajunge sa ne cunoastem mai bine.

    Comentarii
  1. Georgiana

    Visăm doar oamenii pe care i-am văzut? Nu e adevărat.

    • Iris

      Ba da. Zice clar ca visam oameni pe care i-am vazut candva, dar care nu ne mai sunt cunoscuti. Am studiat foarte mult visele.

  2. adina

    interesant dar visele chiar inseamna CEVA

    • Alexandru

      DESPRE VISE SI VEDENII
      VA ROG SA CITITI CU ATENTIE, INAFARA DE CATEVA CUVINTE DE INVATATURA ALE SFINTILOR PARINTI AM ADAUGAT SI CATEVA ISTORIOARE

      Sfinti parinti ne invata ca orice vis si orice vedenie, daca nu este insotita de SFANTA CRUCE, nu este de la Dumnezeu. Chiar daca un vis sau o vedenie este de la Dumnezeu si noi ignoram, nu se supara Dumnezeu, deoarece stie ca nu dorim sa primim lup inloc de oaie.
      Iar apostolul Pavel spune: "Nu-i de mirare ca si satana se face in chip de inger de lumina; si slujitorii nedreptatii se fac in chip de slujitori ai dreptatii". Deci, bagati de seama ! Nu primiti nici un fel de aratare, nici un fel de vedenie.
      Parintele Cleopa zice: "Voi stiti care este vedenia noastra? Iata ce spune Sfantul Efrem Sirul: ASA DOAMNE, IMPARATE, DARUIESTE-MI CA SA-MI VAD PACATELE MELE, SA NU OSANDESC PE FRATELE MEU, CA BINECUVANTAT ESTI, ACUM SI PURUREA SI IN VECII VECILOR, AMIN!".

      Sfantul Ioan Scararul zice : Cela ce tuturor vedeniilor si tuturor viselor nu crede, filosof duhovnicesc este.
      Si iarasi tot Sfântul loan Scărarul că “cel ce crede în vise, este asemenea celui ce aleargă după umbra sa şi încearcă s-o prindă”. Tot el spune, că “diavolii slavei deşarte sunt în visuri prooroci. Ei închipuiesc, ca nişte vicleni, cele viitoare şi ni le vestesc mai dinainte. lar dacă se împlinesc vedeniile, ne minunăm şi ne mândrim cu gândul, ca şi cum am avea darul înaintevederii (proorociei). Cei ce ascultă pe diavolul, aceştia s-au făcut adeseori prooroci mincinoşi”. Şi mai departe zice: “Diavolii nu ştiu nimic de cele viitoare, dintr-o cunoştinţă de mai înainte, căci şi doctorii pot să ne spună moartea de mai înainte”.
      O ISTORIOARA DE LA SFANTUL DIADOH AL FOTICEEI

      Si acum o sa va arat ce zice Sfantul Diadoh al Foticeei, cat de mult iubeste Dumnezeu pe cel care nu crede in vedenii si vise, si cat de mult il lauda. Asa spune intr-o istorioara :
      Un boier mare avea palate, mosii si averi multe, si avea o sluga foarte credincioasa, Ioan, la care ii incredinta cheia de la casa, toate, toate. Odata boierul acesta a plecat de acasa cu sotia si copiii, si i-a dat cheile de la palat, cheile de la poarta si i-a spus asa :
      - Baiete, ramai stapan pe toata averea mea. Baga de seama ! Chiar eu daca am sa vin, si daca vin noaptea, sa nu ma recunosti ! Eu daca vin, numai ziua am sa vin; daca nu, nu da drumul la poarta ! Cheile sunt la tine. Nu recunosti pe nimeni pana nu vin eu. Ca nu cumva sa recunosti pe altcineva noaptea si sa vie sa-mi prade casa.
      Acela pune mana pe chei si zice :
      - Da, stapane, asa fac !
      Ce s-a intamplat ? Tocmai el a fost vinovat, ca in loc sa vie ziua a ajuns noaptea acasa. Bate in poarta. Vine sluga.
      - Mai, Ioane, da drumul !
      - Fugi de-acolo, tiranule, vrajmasule !
      - Eu sunt, mai, stapanul.
      - Nu te cunosc ! Eu am porunca, de la domnul meu. Tu ai luat glasul stapanului meu, te-ai facut lup si vii ca pastor. Nu te cunosc !
      - Eu sunt, mai baiete ! Da nu cunosti caruta, caii si pe mine nu ma cunosti ?
      - Niciodata, noaptea nu te cunosc ! Vino maine ! N-ai spus ca vii ziua ? Sa te vad eu la ochi daca esti tu. Cati nu pot vorbi ca stapanul meu ?
      Si n-a dat drumul boierului. Si a stat boierul toata noaptea la poarta, pana s-a ridicat soarele.
      - Dumneata esti ?
      - Da.
      - Poftim ! Asa am primit porunca, noaptea sa nu primesc pe nimeni.
      Na ! Si nu numai ca nu s-a suparat boierul :
      - Bravo, mai, Ia asta este sluga credincioasa. Am venit eu cu sotia si copiii si n-a dat drumul. " Nu te cunosc noaptea !".

      HERON

      Aceasta este şi părerea lui Antonie cu care au fost de accord şi ceilalţi părinţi. Ca să ne încredinţăm acum prin exemple din zilele noastre că părerea Sfântului Antonie este dreapta, aduceţi-va aminte de părintele Heron şi de căderea îngrozitoare pe care a păţit-o cu puţin timp în urmă în faţa ochilor noştri, prin care, din batjocorirea Diavolului a căzut din înălţimea aceea a vieţii duhovniceşti şi ascezei, în prăpastia morţii. Ţinem minte că 50 de ani a stat în pustia din apropiere făcând asceză grea şi înfrânare continuă şi a rămas în deşertul cel mai sălbatic şi în singurătatea cea mai deplină mai mult decât toţi cei de aici, Aceasta, după atâtea osteneli şi lupte, a fost batjocorit de Diavol, şi a căzut în greşeala cea mai adâncă şi pe câţi se nevoiau în apropiere, părinţi şi fraţi, i-a făcut să plângă, nemângâiaţi. Nu ar fi păţit aceasta dacă ar fi fost înarmat cu virtutea deosebirii, care l-ar fi învăţat să nu se încreadă în cugetul sau, ci în povaţa părinţilor şi a fraţilor. Căci el, luându-se după cugetul sau, a ţinut atât de mult post şi s-a îndepărtat atât de oameni, încât nici de sărbătoarea Paştilor nu a venit în biserica, pentru a nu fi nevoit, găsindu-se împreună cu părinţii şi fraţii, să mănânce linte sau altceva care s-ar fi pus pe masă şi să creadă în felul acesta că s-a abătut de la scopul pe care şi-l pusese în minte. Acesta deci, înşelat îndelung de voia lui, a primit pe în înger al Satanei şi după ce i s-a închinat că unui înger de lumina, a primit porunca de la el să se arunce într-un rău foarte adânc la miezul nopţii, că să cunoască prin încercare că de aici înainte nu îl va mai paşte nici o primejdie, din cauza înaltei sale virtuţi şi ostenelilor la care s-a supus pentru Dumnezeu. Acesta, fără să deosebească prin cuget cine i-a dat aceste sfaturi, cu mintea întunecată, s-a aruncat în rău la miezul nopţii. Peste puţin timp, fraţii au prins de veste şi cu mare efort, abia au putut să-l scoată afară, pe jumătate mort; şi după ce a mai trăit două zile, a treia zi a murit, lăsând în urmă pe fraţii şi pe preotul Pafnutie plângând nemângâiaţi. Preotul, îndemnat de marea lui iubire de oameni şi întrucât îşi amintea marile lui osteneli ale lui Heron şi timpul îndelungat pe care l-a petrecut în pustie, nu l-a şters din pomelnice şi din slujbele celor admormiti, că să nu-l pună în rândul sinucigaşilor.

      O INTAMPLARE DE AMAGIRE DIN VREMEA NOASTRA

      “Printre fiii duhovnicesti ai parintelui Sava era si un diacon roman. Era inca tanar si vietuia in liniste in pustia din jurul micului schit Sfanta Ana.

      „Parinte - i-a zis diaconul parintelui Sava intr-o zi, foarte intristat -, rogu-te sa nu uiti s-o pomenesti pe mama mea la Liturghie. A murit acum trei zile.”

      Aceste cuvinte i s-au parut parintelui Sava a fi dovada unei biruinte a diavolului. „Batranul” cu discernamant nu s-a tulburat. Aici, vrajmasul, se gandea el, face ceva urat. Viclea­nul! Nu se da inapoi de la nimic pentru a insela si a intuneca zidirea lui Dumnezeu.

      Fara sa-si arate ingrijorarea, a incercat sa patrunda putin mai adanc in problema.

      „- Copilul meu, spune-mi mai multe despre asta. Maine e a treia zi de la moartea mamei tale – ceea ce inseamna ca a murit alaltaieri. Şi a murit in Romania. Cum ai putut afla de moartea ei in doua zile?

      A urmat o clipa de tacere.

      - Cum? Cum am aflat? - a inceput cu sfiala diaconul. Pai, mi-a spus el…

      - Cine ti-a spus?

      - Ingerul meu pazitor mi-a spus.
      Ingerul tau pazitor? Ti-ai vazut ingerul?

      - Mi s-a dat sa-l vad; nu doar o data sau de doua ori, asta se intampla de doi ani. Mi se arata si e alaturi de mine la rugaciune. Cantam Acatistul impreuna, facem metanii si avem convorbiri duhovnicesti…”

      Acesti „doi ani” l-au indurerat foarte mult pe parintele Sava. Doi ani de amagire demonica nu sunt o problema usoara. Sa-l lasi pe vrajmas sa lucreze netulburat la propria ta distru­gere, timp de doi ani, este intr-adevar dureros:

      „- Şi de ce, copilul meu, nu mi-ai spus nimic in tot acest timp?

      - Ingerul mi-a spus ca nu e nevoie!”

      Parintele Sava a inteles ca avea de dus o lupta mare. Mai intai trebuia sa-l convinga pe sarmanul diacon ca nu i se arata un inger, si apoi sa fie gata sa infrunte mania demonului. „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne si mantuieste-ne pe noi”, se ruga el in taina, din adancul inimii.

      „- Copilul meu, esti sigur ca cel ce ti se arata este inger?[5]

      - Sunt absolut sigur, preacuvioase parinte. Cu adevarat ne rugam impreuna si facem mii de matanii in fiecare zi. Vorbim despre viata viitoare si despre rai. Este ingerul meu pazitor.”

      Diaconul parea neclintit in aceasta convingere, totusi, avea incredere si in de-Dumnezeu-luminatul sau „batran”, lucru care l-a determinat sa se mai gandeasca.

      „- Dar - a zis el – cum poate demonul sa ma incurajeze la rugaciune? Diavolul lupta impotriva celor ce se roaga.”

      In cele din urma s-au inteles sa-l incerce pe „ingerul pazitor.”

      „- Indata ce va veni la tine - a zis parintele Sava - roaga-l sa spuna «Nascatoare-de-Dumnezeu, Fecioara, bucura-te» si sa faca semnul Crucii.”

      Dar n-a fost atat de simplu. Dupa ce ai fost invaluit in amagire de cel rau timp de doi ani de zile, atunci chiar si ochii si urechile iti sunt inselate. Te poate face sa-ti inchipui ca auzi „Nascatoare-de-Dumnezeu, Fecioara” si ca vezi sem­nul Crucii.

      La urmatoarea vizita, diaconul a spus duhovnicului cu o bucurie launtrica ascunsa:

      „- Cuvioase parinte, totul s-a intamplat precum ai spus. Este un inger al lui Dumnezeu, ingerul meu pazitor. A spus «Nas­catoare-de-Dumnezeu, Fecioara» si a facut semnul Crucii.”

      Parintele Sava a inteles foarte bine acest lucru – doi ani in slujba vicleanului vrajmas nu puteau fi zadarniciti usor, insa, chiar daca diavolul stia multe viclesuguri, el nu putea sa in­treaca intelepciunea lui Dumnezeu care stralucea in de-Dumnezeu-purtatorul „batran.” Acesta s-a intors catre diacon:

      „- Asculta aici, copilul meu! Fii cu bagare de seama -vom mai face o ultima incercare, care va lamuri problema. Ingerii lui Dumnezeu pot sa stie orice, pentru ca le descopera Dumnezeu. Dar demonii nu pot, si multe lucruri le sunt as­cunse. Esti de acord?

      - De acord.

      - Daca esti de acord, fii atent ce trebuie sa faci. Chiar acum ma voi gandi la ceva – si s-a gandit la ceva impotriva diavolului - si voi lasa acest gand ascuns in mintea mea. In seara asta, roaga-l pe inger sa-ti spuna la ce m-am gandit. Daca-ti raspunde corect, atunci el este, fara indoiala, de la Dumnezeu. Sa vii sa-mi spui ce s-a intamplat.”

      Intorcandu-se la „coliba” sa, diaconul avea un sentiment de neliniste si o presimtire neplacuta. In acelasi timp insa se minuna de excelenta idee a batranului. Acum intreaga poves­te va trece printr-un moment hotarator.

      In noaptea aceea, cand diaconul i-a cerut ingerului sa re­zolve problema, fata lui luminoasa de inger i-a fost brazdata de o usoara tulburare. Parea ca se afla in incurcatura.

      „- Dar, iubitul meu parinte, de ce te intereseaza pe tine, care esti un om superior, gandurile unui muritor? Te injosesti pe tine insuti – este o dorinta nedemna. Nu vrei mai bine sa-ti arat in seara asta iadul si raiul sau slava Maicii Domnului?

      Insa, diaconul, care incepuse sa banuiasca ceva, a staruit:

      - Fac ascultare fata de duhovnicul meu. Spune-mi la ce s-a gandit.”

      Ingerul o sucea si o invartea, incercand sa schimbe vorba, insa diaconul il intorcea cu insistenta la subiect. In plus, aceasta eschivare nu facea deloc impresie buna.

      „- Trebuie sa-mi spui la ce s-a gandit duhovnicul. E un lu­cru simplu. Nu stii?

      - Ai grija, diacone. Cu acest moft esti in primejdie de a pierde bunavointa mea.

      - Nu stiu, eu te intreb ceva usor. Pentru ultima data te in­treb: stii sau nu stii la ce s-a gandit parintele Sava?”

      In clipa aceea si-a lepadat infatisarea stralucitoare si a luat o forma infricosatoare. Scrasnea din dinti si urla cu o voce de fiara salbatica turbata:

      „- Esti pierdut, ticalosule! Maine pe vremea asta vei arde in focul iadului! Te vom chinui si te vom distruge!”

      Dupa acestea diaconul a ramas singur, singur si daramat. Toata dulceata celor doi ani de vedenii pe care le avusese nu putea acoperi durerea de acum. Daca n-ar fi fost sprijinit de rugaciunile duhovnicului sau, care in acel moment priveghea si se ruga pentru el, si-ar fi iesit din minti. Abia dupa cateva ore a putut sa se adune si sa stea in picioare. Nu mai putea ra­mane in coliba. Nu se mai simtea in siguranta nicaieri decat numai langa duhovnicul sau. Tot timpul ii rasuna in urechi amenintarea: «Maine pe vremea asta vei fi in iad.» Groaza i-a patruns pana in maduva oaselor.

      A reusit sa ajunga la „coliba” Invierii. S-a agatat de rasa «batranului» si nu-i mai dadea drumul nici macar o clipa. Chiar si atunci cand „batranul” era nevoit sa doarma putina vreme, diaconul cel ingrozit se afla langa el!

      „- Nu te teme, copilul meu. Linisteste-te.

      - Cum sa nu ma tem, parinte, cand ceasul se apropie? Vai, ceasul cand ma vor lua e aproape! Oh! Se apropie ceasul cand ma vor lua, Hristoase al meu, scapa-ma!”

      Şi, intr-adevar, la ora stabilita duhurile rele au navalit cu violenta. Strigate de groaza si disperare se auzeau din gura diaconului:

      „- Scapa-ma, parinte! Sunt pierdut, ma iau cu ei! Sca­pa-ma!”

      Parintele Sava a cazut cu fata la pamant si s-a rugat Dom­nului cu durere si lacrimi sa miluiasca pe robul Sau si sa certe pe demonii cei rai. Rugaciunea lui a fost ascultata si nefe­ricitul diacon a fost salvat «din gura leului».

      Astfel s-a incheiat tragedia – o tragedie foarte instructiva, intr-adevar, vedeniile si aparitiile ascund multe primejdii! Atunci cand nu descoperim la spovedanie intreaga noastra lu­me interioara, vrajmasul poate face cu noi tot ce ii place. Cat de pretios e un duhovnic iscusit!

      Dar povestea inca nu s-a terminat: Cu timpul, cu ajutorul povetelor parintelui Sava, diaconul s-a linistit. Viata lui du­hovniceasca a evoluat normal. Mai tarziu a fost hirotonit pre­ot si s-a distins mereu prin evlavia sa. Cu toate acestea, anii de inselare demonica au lasat urme neplacute. Vedeti, diavo­lul dobandise un anumit drept asupra lui. Oare degeaba ii oferise acele vedenii incantatoare? Astfel, chiar daca venise la Sfantul Munte din tinerete si crescuse intr-un mediu inge­resc – cum se zice – a fost chinuit tot restul vietii sale de fe­lurite si grele ispite. Toti parintii cei cu discernamant au va­zut in acestea urmele celor doi ani de colaborare cu ingerul inchipuit”.

      VISE SI VEDENII - DIN PATERICUL EGIPTEAN

      1). Catre alt batran au zis dracii : voiesti sa-l vezi pe Hristos ? Si le-a raspuns : anatema voua si celui pentru care ziceti ! Caci in Hristosul meu cred, care a zis : de va zice voua cineva, iata aici este Hristos, iata acolo este, voi sa nu credeti. Si auzind dracii, s-au facut nevizuti.

      2). Un frate oarecare sedea cu tacere linistita in chilia lui, pazindu-si pravila si oranduiala. Vrajmasul diavol, vrand sa-l amageasca si sa-l insele, intr-o noapte culcandu-se fratele in chilia lui, s-a inchipuit vicleanul in chip de inger luminat si mergand la dansul l-a desteptat, zicand : scoala-te, robul lui Dumnezeu, la rugaciunea si pravila ta ! Fratele desteptandu-se din somn, l-a vazut pe el stralucind luminat, dar indata s-a facut nevazut. Sculandu-se fratele, s-a apucat de rugaciune si de obisnusita lui pravila, socotind ca ingerul lui Dumnezeu este acel ce l-a desteptat. Cand a fost a doua noapte, daca s-a culcat fratele si numai a adormit, iarasi a venit vicleanul si l-a desteptat, zicand : scoala-te, robul lui Dumnezeu, la rugaciunea si pravila ta ! Si asa de multe ori, in multe nopti facandu-i, cum adormea, venea si il destepta. Odata a mers fratele la un batran, care nu era prea departe de dansul si i-a spus, zicand : parinte, pe mine, de catava vreme, in toate noptile, daca ma culc si adorm, indata vine ingerul si ma desteapta la rugaciune. Zis-a lui batranul : dar in ce chip vine la tine ingerul si cum te desteapta ? Raspuns-a lui fratele : dupa ce ma culc si adorm, indata vine la mine ingerul, stralucind luminat si apropiindu-se ma desteapta, zicand : scoala-te, robul lui Dumnezeu, la rugaciunea si pravila ta ! Iar eu desteptandu-ma si deschizand ochii il vad pe dansul stralucind luminat si indata fuge si se face nevazut. Asa imi face in toate noptile si nici cat de putin nu ma lasa sa dorm. Zis-a lui batranul : fiule, acela nu este ingerul care doreste binele si mantuirea ta, ci este vicleanul diavol, care vrea si iti doreste pieirea si vrea sa te amageasca pana te vei incredinta lui bine. Apoi te va insela si te va pierde, precum si pe multi altii i-a pierdut. Insa, tu, fiule, nu-l asculta, ci cand va mai veni la tine sa tu destepte. zi-i asa : eu, cand imi va veni vremea de sculat si imi va fi voia sa ma scol, ma voi scula si fara de tine, iar pe tine nu te ascult si nici nu te voi asculta. Aceasta invatatura luand fratele de la acel batran, a mers la chilia sa. Iar daca a venit noaptea si s-a culcat fratele sa doarma, viclealul indata ce a adormit a si venit la dansul si l-a desteptat, dupa cum se obisnuise, zicand : scoala-te, robul lui Dumnezeu, la rugaciunea si pravila ta ! Iar fratele i-a raspuns, dupa cum il invatase pe el batranul : eu, cand imi va veni vremea si voi vrea sa ma scol, ma voi scula fara desteptarea ta, iar pe tine nu te ascult, nici nu te voi asculta. Acestea auzind vicleanul, a oftat. zicand : o, calugar nebun si fara de minte si blestemat, ai mers la batranul cet rau si mincinos si te-a inselat. La acel batran a mers ieri un frate, si l-a rugat foarte, ca sa-i faca lui bine, sa-l imprumute cu un galben, fiindu-i de mare trebuinta, dar n-a vrut sa-l imprumute, ci a mintit zicand ca nu are si avea un galben. Deci, din aceasta sa stii si sa cunosti ca acela este un batran rau si mincinos si te-a inselat, fiind prost si fara minte. Acestea zicand vicleanul, s-a facut nevazut. Iar fratele, dupa ce s-a facut ziua, a mers la acel batran si i-a spus, cum i-a zis el vicleanului diavol, precum l-a invatat pe el si ce i-a raspuns lui vicleanul si cum i-a spus lui de un frate ce a venit de s-a rugat sa-i faca lui bine, sa-l imprumute cu un galben si nu l-a imprumutat zicand ca nu are desi avea. Deci l-a intrebat pe batran : sunt asa acestea, parinte ? Raspuns-a lui batranul, zicand : cu adevarat asa este, fiule ! A venit la mine un frate si a cerut sa-i dau un galben imprumut si am un galben, insa am zis ca nu am, pentru ca stiam ca nu ii este de folos acel lucru pentru care cere galbenul, ci mai vartos de vatamarea sufletului ii era. Pentru aceea am socotit mai bine sa spun o minciuna si sa-l izbavesc pe frate de vatamarea sufleteasca. Astfel nu i-am dat galbenul, zicand ca nu am. Ci tu, fiule, pazeste-te si cunoaste-l pe vicleanui vrajmas, care umbla sa te insele ! Si mult fiind invatat si intarit de batranul, a mers la chilia sa.

      3). Unui frate oarecare i s-a aratat diavolul intr-o noapte, in chip de inger luminat si i-a zis lui : eu sunt Gavriil si sunt trimis la tine sa-ti aduc o veste buna. Iar fratele i-a raspuns : cred ca vei fi fost trimis la altii, caci eu sunt pacatos si nu sunt vrednic sa vad inger. Aceasta zicand el, indata a pierit vicleanui dinaintea lui si a fost nevazut.

      • asa si pe vremea vechiului testament daca visai de unde stiai ca e vis venit d ela dumnezeu sau nu?

        cand nu era crucea.

        Incercati sa bagati la cap ca ce scrie in biblie sunt metafore nu trebuie luat totul asa cum ti se da in primul rand.
        In al doilea rand pana si Iisus a zis "imparatia lui dumnezeu este in feicare dintre noi, nu in case de piatra" . Si asta inainte sa fie rastignit pe "sfanta cruce".

        Dumnezeu e o stare spirituala in care trebuie sa te ajustezi. Deegeaba te rogi 100 de ani , raiul este pe pamant , trebuie doar sa il accepti si sa iti deschizi ochii.

        Ce se intampla dupa nu stim, ramane de vazut...poate e o dimensiune mai aproape de el sau poate nu este nimic.
        Pana atunci deschide ochii si vezi raiul de pe pamant, din ineteriorul tau, pentru ca tot ce vedem in exterior e o reflectie a ce avem in interior(razboaie , ura , egoism, etc.)ca pana la urma dumnezeu e omniscient si omniprezent nu? Deci e si in tine si in natura pe care o distrugem.

  3. Lorette Zarin

    Nu cred in ghicitori sau in astrologie, dar cred in premoniţii. Sunt acele vise
    gen deja-vu sau in care îţi vezi o părticică din viitor...acum 7-8 ani am văzut nişte munţi enormi ce au apărut de nicăieri chiar in zona locuiam iar azi pot să mă laud cu faptul că am văzut munţii Alpi din Salzburg <3

  4. Alina

    Nu cred că dacă visezi color sau alb/negru are legătură cu televiziunea.Înainte de apariţia TV care era situaţia?

  5. Andreì

    Cand eram copil imi doream un tv color, acasa avand doar unul alb negru. Prin urmare am avut multe vise in care uimitor cel alb negru se facea color. Sau am visa de multe ori ca scriam mesaje. deci visezi ce vezi si ce auzi, clar.

  6. andrei

    Apropo... Nu exista suflet. Noi existam doar in forma de materie. Si sondam universul cu acest corp retinand o parte din aceste informatii in creier, restul e vid ... Inexistenta! Zero barat!

Comentează

Parteneri

© 2010-2014 WebCultura.