Într-o lume dezgolită de sensuri, trupurile încă mai pot fi un răspuns.
“Un portret alternativ al ființei umane a cărei expunere trupească devine un peisaj al exprimării sinelui și devine o motivare a sensului în spațiul în care suntem cufundați. Contemplarea exterioară a sinelui devine, ca urmare, o reflecție mai abstractă și, poate, mai intimă a sinelui atunci când trupul este privit ca un peisaj sau un spațiu căruia i s-a atribuit un sens.” (Carl Warner)
