Radu Varia, istoricul și criticul de artă care l-a determinat pe însuși Salvador Dali să se declare român, a fost ales Membru de Onoare al prestigioasei Academii Regale a Scoției.
“Și pentru că sângele patriei este etern şi nemuritor, şi pentru a fi ca el (ca împăratul Traian – n.n.) şi întotdeauna primul din specia umană, mă proclam Salvador Dali, catolic, apostolic, roman şi român.” Acestea sunt cuvintele care încheie “Oui! à la Roumanie, Pour Radu Varia”, textul pe care Salvador Dali l-a dedicat României și prietenului său Radu Varia în 1972. Un text care, ulterior, avea să apară în numeroase ediții ale scrierilor sale.
Prefața manuscrisă la ediția spaniolă a volumului Si!: “Da României. Da cauzei Împăratului nostru Traian care, pornind de pe meleagurile Trianei (lângă Sevilla – n.n.) a cucerit Dacia, care este România de astăzi. Da! Dali.”
Personalitate incontestabilă în lumea internaţională a artei, Radu Varia s-a născut în 21 mai 1940. Este Doctor în istoria Artei şi Civilizaţiei al Universităţii din Paris şi a primit 11 nominalizări pentru Premiul Mondial “Leonardo da Vinci”. În noiembrie 2011 a fost invitat să susţină la Royal Scottish Academy să susțină în cadrul celei mai importante conferinţă a anului, “The Sir William Gillies Annual Lecture”, o prelegere dedicată lui Brâncuşi – “O mare experienţă spirituală”. Și, cu acea ocazie a primit Medalia de Argint a Academiei Regale. O medalie decernată de numai 12 ori în 185 de ani. Iar în septembrie 2012 a fost ales, cu unanimitate de voturi, Membru de Onoare al prestigioasei Academii Regale a Scoţiei, aflată sub înaltul patronaj al Prinţului Philip de Edinburgh. Radu Varia a devenit astfel nu doar primul român, ci, mai mult, primul istoric de artă străin care accede la această înaltă demnitate.
“În numele lui Traian, românul Radu Varia, om de idei, superstar”
Iată cum își amintește RaduVaria prima sa întâlnire cu Dali. O Întâlnire care a avut loc în anul 1972.
“Înainte de a fi primit de Dali, am avut cu acesta o convorbire telefonică ce-mi pare și azi de necrezut. Dintr-una într-alta, am ajuns la presa pariziană care-l atacase pentru că el, Dali, anarhistul, acceptase invitația la cină a lui Franco. Și Dali a simțit nevoia să-mi spună să nu țin seama de ce se scrie prin jurnale. De altfel, el proclama că vrea să se vorbească despre el chiar dacă se spune de bine. Să nu țin seama, pentru că el nu e omul nimănui. În trecere fie spus, pe ziariști i-a lăsat fără replică, punîndu-le o simplă întrebare: “Și cine, mă rog, vreți să-mi dea decorații?”.
I-am comunicat și eu ce gândeam: “Dumneavoastră, i-am spus, vă asumați rolul Bufonului. Al celui care are menirea să spună adevărul. Bufonul Regelui, dublul Regelui. Dacă n-aveți Rege ca în vechea tradiție, îl inventați. Cu Rege sau fără Rege, n-are importanță. Fiindcă rolul pe care vi-l asumați e acela de Bufon al Secolului”. Dali mi-a cerut să repet aceste cuvinte și m-a convocat imediat la o cupă de șampanie.
M-am prezentat la hotelul Meurice. Pe vesta lui de catifea bordo, aplicase mai multe steluțe aurii: eram în preajma Crăciunului. Așezându-se în fotoliul din fața mea, una sau două din acele steluțe au căzut și am vrut să le ridic. “Nu, nu, a zis Dali, astea sunt pentru public”. Am înțeles atunci că statutul meu era altul. În aceeași seară, Dali oferea o masă în onoarea mea, după cum mi-a zis, la restaurantul Lasserre, și-mi făcea o primă schiță a viitorului său Muzeu de la Figueras, la crearea căruia îmi cerea să particip alături de el, ceea ce aveam să fac, de-a lungul anilor 1972-1974.
La peste trei decenii, aflându-mă eu la Figueras, am tresărit în clipa în care mi-a fost oferită pagina daliniană manuscrisă, cu invitații săi de onoare la inaugurarea muzeului, unde mi-a fost dat să citesc: «În numele lui Traian, românul Radu Varia, om de idei, superstar».” ((Observatorul cultural – Dali: Geniu, Rege și Bufon al Secolului))
Tot în 1972, Radu Varia avea să primească de la Dali, cu dedicație, o primă schiță a statuii “Traian călare”.
O statuie pe care Dali avea să o realizeze un an mai târziu.
