cum îți așterne cețuri la picioare
acest noiembrie stingher și trist
și-și picură melancolia gravă
pe un pian îndrăgostit de liszt
duminica-și mai caută cuvinte
să te înduplece să mai rămâi
se rup din mine frunze și se roagă
să-ți fie așternut și căpătâi
ca-ntr-un descântec ca-ntr-o albă vrajă
te caută prin toate ochii mei
iar tu închis în cearcănele toamnei
înveți să faci din lacrimi porumbei
privește-l pe noiembrie în față
nu-l întreba de ce-i stingher și trist
cu degete de crizanteme albe
va mângâia tăcerile lui liszt
