O bijuterie cinematografică de doar șase minute realizată de două dintre marile genii ale omenirii.
În 1945, Salvador Dali şi Walt Disney au iniţiat un proiect extraordinar – Destino -, încercând să creeze o nou tehnică de animaţie. O tehnică inspirată de lucrările lui Freud despre subconștient și modul în care este influențat acesta prin intermediul imaginilor cu dublu sens.
Descris de către Dali drept “o expunere magică a problematicii vieții în labirintul timpului” și de către Disney ca “o poveste de dragoste simplă despre o fată aflată în căutarea iubirii adevărate”, Destino, spune tragica poveste de dragoste a lui Chronos – personificare a timpului – și a dragostei pe care o nutrește față de o muritoare, pe fundalul peisajelor suprarealiste ale picturii lui Dalí. O animaţie plină de o nerostită poezie care se bucura de o coloană sonoră semnată de compozitorul mexican Armando Dominguez și interpretată de către Dora Luz.
Destino a rămas uitat vreme de aproape 50 de ani: în 1999 avea să fie descoperit accidental de către Roy E. Disney, nepotul lui Walt Disney. Iar în 2003 avea să fie nominalizat la Oscar pentru cel mai bun scurtmetraj de animație.
Ace4asta poveste de dragoste are o prezentare impresionanta pe o coloana sonora de exceptie
…hmmm.:)Cronos,etern zburator-aici indragostit,cu suflet de Dali- umorul crud si neindurator.:)
O minune de film!
No comment! cand este vorba despre, si de cultura. Speram ca in viitor aceasta EA, CULTURA sa nu mai fie doar un cuvant, o notiune, un deziderat, un , o, ci insasi ratiunea de a fi, de a exista, de a respira.
cu respect,Ana Tanasescu
5 minute scurt metraj dar foarte intens dînd-ne mult si adinc de gîndit.
Se pot descifra atît de multe filozofii în jurul acestui filmulet de cîteva minute ! Totul se desfăşoare în jurul celei mai apogeice gîndiri umane.
Fără sa sune bombastic infatuarea lui Cronos cu frumuseţea feminitatii unei muritoare de rînd implica fiecare “viewer” in acest sentiment de dualitate vis-a -vis de timp, cel mai bun prieten si cel mai mare duşman al omului. Suferinţa imposibilitatii întru-o săvîrşire de unitate a inimilor îndrăgostite, se desăvîrşeste in aer si risipeşte in spaţiu.
Totul este un dar in spiritul fiinţei transferindu-se intr-o cotropire lentă de întoarcere la baza enigmei supreme:
“Qvo vadis ?!” si uitînd de ce sîntem aici. Destinul, timpul si un dumnezeu de nerostit îşi arată supremaţia în trinitatea desăvîrşită a puterii lor. Frumuseţea creaţiei însă isi desfăşoară arta in toata splendoarea ei infinită.
Mariana Lita
Sydney
eXTRAORDINAR ! dE LA Cainele andaluz ,la Chronos Dali face o volta in timp si in spatiu fantastica !In sase minute ,atatea simboluri si metafore
este imposibil de gasit in alta realizare cinematografica !