Pentru toți cei ce-au suferit din iubire cândva…
Ce zâmbet fără de încredere aleargă în ochii tăi când mă apropii să-ți spun adio! Și dacă adeseori am făcut-o, desigur că ai gândit că mă vei revedea peste puţină vreme.
Aceeaşi părere avut-am şi eu în adevărul gândului meu, căci zilele primăverii se întorc an cu an, luna ne părăseşte pentru a ne găsi din nou şi florile copacilor îmbobocesc de cum începe an nou. Şi poate chiar că acel adio ce ţi-l spuneam nu era decât la revedere.
Păstrează-ţi o clipă această iluzie. Nu te grăbi s-o îndepărtezi. Când îţi spun că te părăsesc pentru o veşnicie, primeşte-mi vorba ca plină de adevăr şi lasă din ochii tăi să picure ploaia de lacrimi şi să întunece, pentru o clipă doar, adâncul ochilor tăi.
Şi apoi, când voi reveni, să surâzi cu toată răutatea cu care-i vrea.
Rabindranath Tagore
(6 mai 1861 – 7 august 1941)
NU MAI SIMT NIMICA.NIMIC NU MAI SIMT.
Ce frumos e sa ne putem păstra iluzia că cel iubit sau poate iubirea în sine se poate întoarce la noi …