O simplă zi de primăvară.
Lume multă. Agitație permanență. Autobuze pline de suflete ce împărtășesc aceeași destinație, dar în timpi diferiți. Fiecare împarte o călătorie. Și ia asupra sa o distanță.
Un peisaj pe care suntem deja tentați să îl asociem cu firescul fiecărei zile. Și, uneori, cu un soi ciudat de “calmitate urbană”.
O simplă călătorie cu autobuzul – printr-un oraș ce prea vag își mai amintește de natură – poate însemna o lecție de viață: convorbiri fugitive, fragmente de povești vânate prin cărți străine, refrenele unor melodii auzite pentru prima dată, poate chiar priviri necunoscute rezervate unui viitor ce va veni…
O lecție care se învață din experiențe netrăite, ci doar înțelese. Lucruri comune, care dau senzația de repetabilitate, își găsesc făgașul în ungherele nestingherite ale minții, dezvăluind, uneori cu putere, alteori domol, un alt mod de percepere a realității. O realitate ascunsă în spatele unor aparențe banale și purtând cu sine puterea de a aduce schimbări sufletești.
Dragă călătorule, în schimbul unui simplu bilet de autobuz poți primi o lecție de viață. Cu o singură condiție: să nu te fi izolat deja de întâlnirea răului cu binele într-un spațiu personal și încă să îți mai dorești să înveți. Din cele auzite din greșeală, din cărțile purtate în mâini necunoscute, din gândurile ce se aștern peste decorul gri. Din fiecare călătorie. Fie ea și o simplă călătorie cu un autobuz, într-o foarte banala zi de primăvară.
Va fi prima călătorie din restul călătoriilor vieții tale.
