Spațiul va mări distanța dintre noi, Vremea va aduce zăpezi și ploi, Va ninge cu tăceri și gânduri noi, Vom plânge pe dinăuntru, amândoi. Timpul va aștepta cuminte Iubirea fără jurăminte, Să ne aducă aminte,
Universul vizibil, pe care noi îl știm, Așa cum am fost învățați să îl privim, Este o realitate virtuală, După cum demonstrează o descoperire epocală, Creată de oameni reali din afara Universului prezent, Cu ajutorul
Am pregătit pârtia pentru tine. Am plâns de dor, Am nins ușor, Zăpada am așternut-o Ca pe un mununat covor, Am împrăștiat nor cu nor, Brazii i-am împodobit de zor, Am tors al dragostei fuior,
Tu, ești o poezie. Îmi plac mult versurile tale albe, Rimele tale mă fac să roșesc. Povestea ta este cea mai frumoasă Din Univers, scrisă vers cu vers. Metaforele mă fac Să plutesc pe un
Suntem două raze de Soare. Când strălucești tu și mă luminezi pe mine, Când strălucesc eu și te încălzesc pe tine, Ne căutăm lumina unul altuia, în fiecare aură, Străbatem norii alergând după iubire în
Am să iau trenul Numit Lume, Cu destinație finală Începutul. Am să port O floare albastră De nu-mă-uita În păr, Ca să mă recunoști Ușor. Am să te caut Din vagon în vagon Și când
Te știu pe de rost. Te pot recita ca pe o poezie Dragă mie, Te pot cânta din zori Și până în noapte. Clipă de clipă, ceas de ceas, Te-am învățat, Zi și noapte te-am
De când clepsidra am spart și de trecerea timpului am uitat, șapte cai albi, ca spuma mării, cu coamele învolburate de vântul stelar, care aleargă mâncând jar, trăgând o caleașcă de aur, plină de dorințe
Vino în visul meu, Să te iubesc cum știu eu. Ia-mă în visul tău, Să mă iubești mereu. Să facem din două vise unul, În care să ne începem zborul, Să devenim din doi, unul,
Emoțiile vin când vor ele Și ar fi bine să știi ce să faci, Mai ales cu cele rele. Învață să le cunoști, Să le numești, Apoi de fiecare dată să le recunoști Și să
Azi voi fi Câmp cuantic. Nu voi vibra, Nu voi oscila, Polaritate nu voi crea Și nici contrast, Așa că nu voi radia, Practic, nu mă vei detecta, Nu mă vei măsura, Numai prin diferențiere
Ce bine e să te știi iubit! Ești în permanență fericit, Te simți altfel, te simți deosebit, Nu te poți opri din zâmbit! Simți că inima îți dă pe dinafară, Nu contenești să te miri
Cercetătorii au aflat, Că noi suntem atomi prinși într-un conglomerat, Că un atom este 99,99999 energie Și 0,00001 materie. Un electron apare și dispare, Funcție de infinite posibilități și o stare. Când mintea într-o direcție
A fost o clipă magică, În care privirile ni s-au unit, Sufletele brusc ni s-au trezit, Iar gândurile ni s-au împletit. Purtați de viață ne-am lăsat, Momentul magic l-am uitat, Până când, un alt moment
Mi-e sete de privirea ta. Aș vrea să-ți sorb fiecare strălucire A ochilor tăi plini de iubire Și să-ți adun lacrimile de mâhnire. Aș aduna lacrimile tale, Le-aș amesteca cu ale mele Și aș face