Îl intrebam recent pe un prieten dacă știe cu ce se ocupau strămoșii noștri. Eram curioasă ce instrumente de spirtualitate aveau. Pentru că fiecare cultură își are instrumentele ei. De fapt, aș fi vrut să pun capăt căutarii mele spiritualo-exotice și să mă întorc la rădăcini…
Aflată de ceva timp pe o cale de evoluție spirituală, am început să prind aripi; am trăit momente de fericire intensă și evenimente sincronistice m-au purtat până la guru-ul meu, cea mai iubitoare ființă (numita Mama). Prinsă în frumusețea drumului și fiind o rasfățată a sorții, am început să mă cred cumva specială… 🙂
De curând însă, Moș Racu, pe care l-am descoperit pe un portal de spiritualitate românesc, m-a ajutat să dau jos masca sub care mă ascundeam, crezăndu-mă superioara. M-a dezarmat până la lacrimi, aratăndu-mi că sfântul nu-i un “sfânt”.
E timpul ca, în căutare de instrumente “eliberatoare”, să mă întorc, o perioada, la mine.
Superb. Respect!