“Citește! Ceva se va lipi de tine. Apoi, apucă-te să scrii.”
De multe ori, după ce citim o carte, simțim că “empatizăm” cu unul dintre personaje (un lucru care, fie vorba între noi, lui Vladimir Nabokov i se părea aproape neînsemnat, considerând că astfel cititorul cade în capcana unui unghi obtuz al interpretării). Sau simțim că autorul ne poate oferi o suită de alte perspective asupra lumii. Sau că “ne inspiră”. Și că ne regăsim într-o proporţie atât de mare în mesajul transmis, încât ne-am dori să scriem la fel.
Iar de aici, întrebările. Cum reușesc ei? Există o metodă, un cod, un set de reguli sau, pur şi simplu, te aşezi la masă şi apeşi tastele sau laşi creionul să alunece pe hârtie în speranţa că vreo muză va avea grijă să ordoneze armonios toate ideile?
Iată câteva posibile răspunsuri la aceste întrebări, venind de la o pleiadă de autori care au rămas într-un canon literar. Pe cei mai mulţi, eu îi cred pe cuvânt.
“Fiecare zi trebuie să coincidă cu încheierea unei reprize de scris. Între zile trebuie mereu să se afle şi scutul solid al somnului. Scrisul nu este posibil fără cumpătare.” (Ralph Waldo Emerson)
“Începe cu un individ şi vei constata că ai creat o simbol. Începe cu un simbol şi îţi vei da seama că nu ai creat nimic.” (F. Scott Fitzgerald)
“Inspiră experienţă, expiră poezie.” (Muriel Rukeyser)
“O povestire trebuie să transmită o singură stare de spirit şi fiecare frază plăsmuită trebuie să se afle în slujba ei.” (Edgar Allan Poe)
“Niciodată să nu stergi ceva care te-a făcut să sari din pat în mijlocul nopţii şi te apuci să scrii.” (Saul Bellow)
“Poeţii imaturi imită, poeţii maturi fură.” (T. S. Eliot)
“Nu poţi să scrii bine dacă nu ai la îndemână fapte şi informaţii.” (George Higgins)
“Găseşte un subiect care îţi este foarte drag ţie, cât şi altora. Sinceritatea pură va fi cea mai convingătoare şi mai seducătoare marcă a stilului tău, nu jocurile lingvistice.” (Kurt Vonnegut)
“Scrie fără să fii plătit până când cineva se oferă să te plătească. Dacă asta nu se întâmplă în trei ani, devine din ce în ce mai clar că ţi s-ar potrivi mai bine meseria de tâmplar.” (Mark Twain)
“Nu există o agonie mai mare decât cea a unei poveşti nespuse care zace în tine.” (Maya Angelou)
“Ceea ce mă impresionează cu adevărat după ce termin de citit o carte este sentimentul acela că autorul este un foarte bun prieten al meu cu care aş putea vorbi oricând, oriunde şi despre orice. Chestia asta nu se întâmplă totuşi prea des.” (J. D. Salinger)
“Lucrurile sunt foarte simple: dacă nu ai timp să citeşti, nu ai nici timpul şi nici instrumentele necesare scrisului.” (Stephen King)
“Dacă există o carte pe care vrei să o citeşti, dar care nu a fost scrisă până acum, atunci trebuie să te apuci să o scrii.” (Toni Morrison)
“Poţi să scrii despre orice lucru care ţi se petrece în viaţă dacă ai curajul necesar şi destulă imaginaţie cât să improvizezi. Cel mai mare duşman al creativităţii este îndoiala.” (Sylvia Plath)
“Citeşte, citeşte, citeşte! Citeşte orice – cărţi de duzină, marii clasici, cărţi bune, cărţi proaste şi observă cu atenţie stilul autorilor la fel cum un dulgher învaţă de la un maestru. Citeşte! Ceva se va lipi de tine. Apoi, apucă-te să scrii. Dacă ai scris ceva de calitate, îţi vei da seama singur. Dacă nu, aruncă pe fereastră tot ce ai scris.” (William Faulkner)
“Cele mai importante lucruri sunt dificil de exprimat. Sunt acele lucruri de care îţi este ruşine deoarece cuvintele nu se ridică la înălţimea aşteptărilor. Cuvintele limitează trăirile aproape până la refuz. Ele înseamnă mult mai mult, nu-i aşa? Cele mai importante lucruri sunt foarte aproape de locul în care inima ta secretă zace îngropată asemenea unor semne care dezvăluie drumul către o comoară pe care inamicii tăi abia aşteaptă să pună mâna. S-ar putea să fii tentat să faci dezvăluiri care te vor costa mult, doar de dragul de a fi privit de oamenii din jur într-un anume fel, fără ca ei să înţeleagă o boabă din ce ai spus sau motivul pentru care ai considerat că lucrurile astea sunt atât de importante încât să te bufnească plânsul în timp ce le spui. Cred că asta este cea mai rea parte. Când secretul rămâne nedezvăluit, nu din dorinţa de a găsi un oarecare povestitor, ci din dorinţa de a găsi un suflet înţelegător.” (Stephen King)