…și despre câteva lucruri frumoase cu care ne-am putea mândri.
În 2008, în Vinerea Mare, Pieter de Rooij, un profesor olandez de etnomuzicologie, urca pe YouTube cântul bisericesc “Priveghiați și vă bucurați” în interpretarea sopranei Angela Gheorghiu și a corului Madrigal.
Ilustrat cu imagini de icoane și fresce din bisericile ortodoxe, cântul a fost văzut până acum de peste 100.000 de ori. Însă nu aceasta este important. Importante sunt comentariile celor care le-au vizionat. Iată cîteva dintre ele.
“I am an Arabic Muslim girl but I love church song very much. I hope that one day I will hear those songs live in church. thank u”
“I’m an atheist but christians are awesome. That songs touches me in my soul.”
“I’m Buddhist but I can feel the love of Christianity. Pure Delight”
“This sacred song is indeed full of mysterious beauty and sublimity! And Angela’s voice fits in perfectly with the choir! I am a Catholic, but I admire Orthodox music and frescoes in Orthodox churches.”
Cum spuneam, sunt doar câteva exemple. Și nu-mi pot opri întrebarea: oare de ce noi, românii, nu ne mândrim mai mult cu superbele noastre cântări bisericești? Priveghiați și vă bucurați!
nu e cumva priveghiati si va rugati?