Patru câștigători ai premiului Oscar care în realitate nu au existat

În decursul istoriei, premiul Oscar a fost acordat de patru ori unor scenariști care, de fapt, nu au existat. Iată o listă a acestora.

1957: Robert Rich pentru filmul “The Brave One”

În anul 1957, Oscarul pentru cel mai bun scenariu a fost acordat lui Robert Rich, pentru filmul The Brave One. Problema este că domnul Robert Rich nu a existat niciodată, ci era un simplu pseudonim folosit de scenaristul Dalton Trumbo pentru a-și ascunde adevărata identitate. Trumbo, care activase vreme de 11 luni în rândurile Partidului Comunist din SUA, fusese trecut pe lista neagră a producătorilor de film de la Hollywood (din pricina “vânătorii de comuniști” care, în acea perioadă, era în plin avânt în SUA). Și cum i se interzise să se scrie, a folosit zeci de pseudonime pentru a-și semna scenariile. Abia în anul 1975, cu un an înainte de moartea sa, Dalton Trumbo și-a primit Oscarul.

Și chiar mai mult: Dalton Trumbo a mai câștigat un Oscar în 1954, pentru atât de cunoscutul film “Vacanță la Roma”. Iar scenariul l-a semnat cu numele unui scenarist real: Ian McLellan Hunter (care, de altfel, apare și astăzi ca scenarist în unele locuri). Ani mai târziu Hunter a reunoscut că nu a avut nici cel mai mic amestec în scrierea scenariului, iar în 1993, la 17 ani de la moartea lui Dalton Trumbo, Academia de Film Americană i-a recunoscut meritul pentru scrierea scenariului.

1958: Pierre Boulle – Oscarul pentru filmul “The Bridge over the River Kwai”

Francezul Pierre Boulle nu doar că a câștigat Oscarul în 1958 pentru filmul Podul de pe râul Kwai, dar i se atribuie și scrierea romanului cu același nume și este creditat și pentru scenariile altor filme foarte cunoscute (“Planeta maimuțelor”, de pildă). Problema este că scenaristul Pierre Boulle nu a existat niciodată (ci doar scriitorul cu același nume), iar numele este doar un pseudonim folosit de o echipă formată din scenariștii Carl Foreman și Michael Wilson. Cei doi se aflau și ei pe lista neagră a producătorilor de la Hollywood și abia în anul 1985, la un an după moartea lui Carl Foreman, văduva acestuia și actrița Kim Novac au primit, în numele celor doi scenariști, Oscarul care de drept li se cuvenea.

1959: Nathan E. Douglas pentru “The Defiant Ones”

În mod asemănător, Nathan E. Douglas a câștigat, în 1959, Oscarul pentru scenariul filmului “The Defiant Ones” și a fost nominalizat la Oscar, în 1960, pentru “Inherit the Wind”. Pseudonimul Nathan E. Douglas a fost inventat pentru a ascunde identitatea scenaristului Nedrick Young, aflat și el pe aceleași liste negre ale producătorilor de la Hollywood. Abia în 1993, la 25 de ani de la moartea sa, Academia de Film i-a recunoscut oficial premiul câștigat.

1997: P.H. Vazak pentru “Fargo”

P.H. Vazak, câștigător, în 1997, al Oscarului pentru Fargo și nominalizat la Oscar în 2008 pentru Nu există țară pentru bâtrâni, este, potrivit fraților Coen, un bătrânel simpatic, ajuns la 80 de ani. Doar că P.H. Vazak nu există în realitate, ci este doar un pseudonim sub care Joel și Ethan Coel au încercat să ascundă faptul că ei sunt cei care își scriu de fapt toate scenariile.

Sorin Tudor

Sorin Tudor Blog | De același autor

Uneori, prin ochii mei, internetul se vede altfel. “Contentul” se numeste simplu, “continut”, iar “user generated” capata vagi conotatii pleonastice de vreme ce El, Userul, nu are incotro: trebuie sa-si fie Creator al propriei Vieti. Poate ca, intr-o zi, vom ajunge sa ne cunoastem mai bine.

Recomandări

Un comentariu

  1. Yokko

    de unde va luati fratilor informatiile?
    1. http://en.wikipedia.org/wiki/Pierre_Boulle
    2. fargo e din 1996 Robert Towne – After working for years on a script of Greystoke: The Legend of Tarzan, Lord of the Apes (1984) he grew dissatisfied with the production and credited his dog, P.H. Vazak, with the script. Vazak became the first dog nominated for an Oscar for screenwriting, but he did not fetch the award. Towne co-wrote the film 8 Million Ways to Die using the alias David Lee Henry.

Adaugă comentariu