Puteți susține WebCultura, cu ce sumă doriți, prin intermediul butonului PayPal de mai jos. Mulțumim!
“Noi suntem ca un cântec, nu credeți?
Un cântec nu se poate cânta niciodată de la sfârșit spre început.
Trebuie să-l cânți totdeauna îndreptându-te spre sfârșit. Pe parcurs, în timp ce cânți încă și muzica te îmbată, îți dai seama că sfârșitul se apropie totuși, oricât l-ai amâna. Încerci să lungești puțin notele, dar asta nu dă cântecul înapoi, nu reînvie ceea ce a murit din muzică între timp. Amâni doar sfârșitul. Te încăpățânezi să nu recunoști o evidență. Că orice cântec are un sfârșit.
Oricât ar fi de frumoasă o melodie, vine o clipă când ea e acoperită de tăcere. Când tăcerea e mai puternică decât muzica.”
Octavian Paler, Viața pe un peron
Nimeni nu poate opri scurgerea inexorabila a timpului…Si intr-adevar, orice cantec are un sfarsit…insa, el poate fi urmat de un altul, continuare a primului, in care sa descoperim noi valente, noi semnificatii, noi perspective…Avem capacitatea de a ne reinventa continuu, plecand de la cantecul initial…rescriindu-l, imbogatindu-l.