Ce te poate înșela mai mult – chipul mincinos, fapta în sine sau o exprimare defectuoasă?
O întrebare asupra căreia ar trebui să stărui sau, poate, doar un gând de seară? (Un gând trecător sau unul de esențial?)
Atâtea sintagme importante în viață cu adaosul “pentru totdeauna, întotdeauna“… De ce să promiți? Doar pentru a fi apoi tras la răspundere pentru tot ceea ce ai vrut să exprimi, dar registrul lingvistic nu ți-a permis?
Purtăm cu noi, adesea, o vină care nu ne aparține: atribuirea de sensuri ilogice unor cuvinte mari. Cuvinte mari făcute de oameni cu pretenții și mai mari. De ce oare tindem mereu să uităm că noi, oamenii, suntem un produs finit? De ce tindem mereu să ne împovărăm sufletele purtând cuvinte încărcate cu un sens pe care nu îl putem duce la acel capăt promis?
Iluziile de acest tip înfrumusețează discursul, adaugă confort discuției sentimentale și sună atât de promițător încât trebuie să digeri câteva momente senzația de bine…
Pentru totdeauna, până ajungi să îți simți sufletul gol (și golit) în nonsensul exprimării.
Noțiunea de infinit nu ar trebui să existe într-un schimb incert de replici uzuale, plin de nesiguranța zilei de mâine și de frica răzbunării timpului.
Unde duce drumul acesta pavat cu intenții infinite? Spre ce lumi încă nestrăbătute de sentiment? Ciudat de străin să nu poți vorbi un limbaj adecvat simțurilor, să fi supus unor cuvinte cu înțeles strict.
La fel cum literatura franceză tradusă în limba română își pierde din iluzii… așa se întâmplă oricărui cuvânt, în orice limbă pământească, când trebuie pliat pe expresia sufletului.
Trăim în lumea tiparelor, șabloanelor, indiciilor și într-o conviețuire care este în cea mai mare proporție utilă, însă atât de des orbitoare. Pentru o zi sunt suficiențe doar câteva întrebări fără răspuns, câteva semne de întrebare care vor rodi cu timpul fructul necesar.
“Pentru totdeauna”…da e mult spus pentru noi oamenii,fiinte atat de efemere.Dar daca nu mai avem speranta,daca nu mai avem visuri si teluri si dorinta de absolut,atunci ce mai avem?
De unde putem sti ca nu suntem totusi vesnici?Poti sti ce te asteapta dincolo de lumea aceasta?Te vei naste si vei muri la nesfarsit…cel putin in imaginatia ta…
“Noțiunea de infinit nu ar trebui să existe într-un schimb incert de replici uzuale, plin de nesiguranța zilei de mâine și de frica răzbunării timpului.”
Chiar si tu ai putea face asta intr-un moment anume.Sau poate ai facut asta deja.Dar ai avut cu cine sa vorbeste.Si asa a existat o autocorectare.
888 Forever 888 & MaIa Ste
“Noțiunea de infinit nu ar trebui să existe într-un schimb incert de replici uzuale, plin de nesiguranța zilei de mâine și de frica răzbunării timpului.”
Chiar si tu ai putea face asta intr-un moment anume.Intr-o anume singuratate putem gresi uluitor.Putem gresi copilareste atunci cand nu suntem in echilibru.Cand ce ar trebui sa fie nu e.Cand albul si negrul nu sunt impreuna formand o viata-vis.Sau poate ai facut asta deja.Si tu ai gresit.Dar a existat cine sa-ti arate calea.Si asa a existat o autocorectare.888 va ramane infinit.
888 Forever 888 & MaIa Ste
888 Forever 888 & MaIa Ste