Un poem atribuit lui Charles Chaplin.
Viața
Am iertat greșeli care au fost, într-adevăr, aproape de neiertat;
am încercat să înlocuiesc oameni de neînlocuit;
am încercat să uit oameni de neuitat.
Am acționat deja impuls,
am dezamăgit unii oameni și am fost dezamăgit de alții.
Am îmbrățișat pentru a proteja pe cineva,
Am râs când nu puteam râde,
Mi-am făcut prieteni pe vecie,
Am iubit și am fost iubit, dar, de asemenea, am fost și respins.
Am fost iubit și nu am putut iubi în răspuns.
Am țipat și am sărit în sus de bucurie,
am trăit pentru a iubi și am făcut promisiuni pentru veșnicie, dar, de asemenea, le-am și încălcat.
Am plâns ascultând muzică și privind fotografii,
am telefonat doar pentru a auzi o voce.
M-am îndrăgostit de un surâs,
am crezut ca voi muri de tristețe…
Am simțit teama de a pierde pe cineva special
și am sfârșit prin a-l pierde cu adevărat…
Dar am supraviețuit și încă Trăiesc.
Nu trec prin viață fără a mă bucura de ea…
Și nu ar trebui să faci asta nici tu… așadar…
TRĂIEȘTE, bucură-te, profită de oportunități.
Fii decis, îmbrățișează viața și trăiește cu pasiune,
Pierzând cu demnitate și triumfând plin de curaj.
Lumea aparține acelora care nu se tem, iar viața este prea valoroasă pentru a te simți
nesemnificativ.
Charles Chaplin, 16 aprilie 1889 – 25 decembrie 1977
Notă: așa cum am spus, poemul îi este atribuit lui Charles Chaplin, care l-ar fi scris în jurul vârstei de 70 de ani. Deși poate fi regăsit, pe foarte multe site-uri, în diverse traduceri (ex: engleză și spaniolă) nu există vreo certitudine că poemul ar fi scris cu adevărat de Chaplin.
Două genii: Charlie Chaplin & Albert Einstein
Fabulos. Mirific. Finalul ma umple de lacrimi. De departe cea mai tare chestie de la Eminescu incoace.