În urmă cu 20 de ani, făcînd cercetări folclorice în Țara Zarandului, în sate al căror nume îmi e imposibil să mi le amintesc, am dat de ceea ce, atunci, oamenii locului numeau vîlva lupilor.
Un personaj ciudat, care trăia afară din timp, la marginea unei păduri, cale lungă de mers pînă la el și îndrăzneală tinerească pe măsură… Înarmați cu reportofoane, caiete de notițe și foarte mult curaj, ne-am dus să vedem un alt fel de om. Ni se părea ciudat cum, la acea vreme, am găsit pe cineva care nu știa mersul lumii, al zilelor sau al timpului. Nu știa nici în ce an era(m) și nici nu avea noțiuni elementare de geografie sau istorie. Nu trăia din ieri sau pentru mîine. Nu avea noțiunea distanțelor sau a timpului.
Făcea mături pe care, din cînd în cînd, le ducea în piață la Gurahonț și le dădea în schimbul unei pîini sau pentru ceva de-ale gurii. Se hrănea cu cîteva legume pe care le planta într-o grădinuță din fața colibei unde locuia și ne-a arătat o veselă pe care o folosea, roasă de timp, care trăda deceniile trecute – și, într-o mare măsură, compasiunea celor care o vedeau. Auzise de Ceaușescu – și încă era convins că el mai exista și conduce destinele țării, chiar dacă trecuseră 7 ani de la acel decembrie însîngerat…
O emisiune lăudabilă a postului național de televiziune, Starea nației, surprinde cu amar, consternare, revoltă sau mirare absolută un peisaj pe care îmi doresc din tot sufletul ca generațiile viitoare să nu îl mai pomenească nici măcar în amintire. Pentru că atîta lipsă de bun simț, anormalitate sau nerealism este mult dincolo de limita imaginației noastre. Realitatea de azi este mult dincolo de orice imaginație, iar faptul că se întîmplă astfel de fenomene este tributar unor oameni care nu mai au nimic în comun cu cel mai elementar bun simț. O rubrică a acestei emisiuni, intitulată sugestiv Vax populi, care surprinde oamenii care trăiesc fără de timp în timpul nostru, ar putea fi explicația pentru care cei care ne conduc reușesc să iasă în față.
Parcă și cea mai elementară percepție ne este profund zdruncinată de o realitate pe care o vedem și pentru care nu sîntem pregătiți, nu avem instrumentele necesare de a o asimila. În spatele ei, clădindu-se pe oameni care nu au nici cea mai vagă percepție a lumii în care trăiesc, care nu cunosc nici măcar cît e ceasul, după aproape 50 de ani de comunism, formele noi ale comunismului iau amploare și încă mai fac teroare. Hidra cu mii de capete a unui sistem care nu a fost abolit niciodată încă face furori la toate nivelele.
Vax populi…
