Vadu Zbor: satul părăsit de păsări

Trista, neobișnuita și neștiuta poveste a unui sat românesc.

Povestea începe acum mai bine de 80 de ani. Pe atunci, satul românesc Vadu Zbor era renumit atât pentru frumusețea caselor sale – case mari, boierești, de oameni gospodari – și a florilor întâlnite la tot pasul, cât, mai ales, pentru trilurile nenumăratelor păsări ce binecuvântau oamenii și locurile.

Apoi, pe neașteptate, ceva inexplicabil s-a produs: era în 1933 când, brusc, o mulțime de păsări au apărut în sat, roind o vreme, asemeni albinelor pe tot cuprinsul acestuia. Apoi, brusc, au amuțit. Brusc, toate păsările au tăcut, lăsând localitatea într-o liniște totală. Și nu au mai prins a cânta niciodată.

Simțindu-se stingheri în liniștea neobișnuită ce cuprinsese satul, locuitorii au prins a pleca, unul câte unul din Vadu Zbor, care încotro a văzut cu ochii. Au părăsit satul cu toții și nu s-au mai întors niciodată.

În aprilie 2013, artista britanică Rebecca Chesney a venit în România pentru a da de urma satului părăsit oameni și de păsări. În cele din urmă avea să-l găsească, cu casele abandonate și, chiar și astăzi, tot cufundat într-o liniște deplină. Și, deasemenea, avea să-l găsească pe Gheorghe Popescu – unul dintre descendenții celor care, în urmă cu aproape un veac, au trăit în Vadu Zbor. Și avea să realizeze Still in Silence, scurtul documentar pe care vă invit să-l urmăriți.

“Și-atunci, toate păsările s-au oprit din cântat… O liniște totală… Poți să-ți imaginezi așa ceva? Noi aici avem o vorbă:
cântecul păsării e bucuria lumii.”

O poveste foarte frumoasă în care, personal, regăsesc câte ceva din sufletul românesc (sau, mai corect spus, din ceea ce îmi imaginez că era, odinioară, acest suflet). Este însă această poveste adevărată? Imaginile par a fi fost filmate într-o localitate părăsită. Însă, la o privire mai atentă, există elemente arhitectonice și de interior care nu par a fi de acum opt decenii, ci (mult) mai recente.

Există oare localitatea Vadu Zbor? Nici Google, nici Google Maps “nu știu” nimic despre ea. Evident, aceasta nu demonstrează nimic, mai ales că vorbim aici despre un mic sat din România care a mai și fost părăsit cu mult timp în urmă. Rebecca Chesney oferă însă coordonatele geografice ale localității și, potrivit acestora, Vadu Zbor s-ar afla în inima Parcului Național Călimani, iar cel mai apropiat oraș ar fi Vatra Dornei (o zonă care ar veni să confirme frumusețea caselor din sat).

Mai mult, Rebecca oferă și o fotografie a unor săteni din Vadu Zbor, de pe vremea când comunitatea era fericită și înfloritoare.

Contează dacă povestea satului Vadu Zbor este adevărată? Sincer: pentru mine contează doar în măsura în care mi-aș dori ca povestea să fie adevărată. Pentru că este foarte frumoasă. Este, dacă doriți, ca o “doină povestită”…

Ceea ce contează însă la fel de mult este că filmul realizat de Rebecca Chesney, împreună cu o serie de fotografii și câteva artefacte culese din Vadu Zbor (artefacte pe care puteți să le vedeți aici) au făcut obiectul unei expoziții prezentate în Liverpool, la Bluecoat. O expoziție care s-a bucurat de succes.

Ceea ce contează este că un artist britanic contemporan a spus compatrioților săi o altfel de poveste despre România. O poveste foarte frumoasă.