Puteți susține WebCultura, cu ce sumă doriți, prin intermediul butonului PayPal de mai jos. Mulțumim!
M-am ascuns,
În spatele unui zâmbet sa-ti pară,
Ca bine îmi este,
Dar uneori norii se așază în geană,
Îmi e teamă,
Ca zâmbind, voi rănii norii,
Și mă voi trăda,
Prin lacrima lor picurânda.
Vei afla,
Că uneori cicatricile mele mă strigă.
Îmi este frică,
De stafiile ce bântuie noaptea.
Tu nu știi,
E mai bine așa, zâmbind să rămână,
Toate spaimele,
Se vor duce toate, cu tine departe,
Nimic să rămână.
Îmi ajung ploile, ce spală toate străzile,
Pe care am plâns,
Uneori amândoi,alteori separat în surdină.
Sunt doar o fărâmă,
De zâmbet, de nor, de toamna, de durerea din rană,
Dar e mai bine ca nu știi.
Felicitari! O poezie superba!