Si plouă iar și picură mărunt
Și norii-s grei și totu-i nemișcare,
E-ntunecat și timpul e cărunt
Tot așteptând în loc, un strop de soare.
Printr-o perdea de ceață copacii par fantome
Îmbrățișați de iele în dansul lor nebun,
Sălășluiesc centauri în scorburi fără forme
Și din copite arse ridică-un nor de fum.
Un orologiu vechi si mut din antici vremuri
C-o ultimă suflare expir-un sunet plâns,
Pendula ruginită de tainice blestemuri
Ramas-a-n nemișcare cu un șurub prea strâns.
Un singur zgomot surd ecoul îl străpunge
Cand stropii de safire blând biciuie pământul,
E singura culoare pe cerul ce se frânge
În fulgere prea albe, tunandu-i vremii cântul