Și plouă…

Si plouă iar și picură mărunt
Și norii-s grei și totu-i nemișcare,
E-ntunecat și timpul e cărunt
Tot așteptând în loc, un strop de soare.

Printr-o perdea de ceață copacii par fantome
Îmbrățișați de iele în dansul lor nebun,
Sălășluiesc centauri în scorburi fără forme
Și din copite arse ridică-un nor de fum.

Un orologiu vechi si mut din antici vremuri
C-o ultimă suflare expir-un sunet plâns,
Pendula ruginită de tainice blestemuri
Ramas-a-n nemișcare cu un șurub prea strâns.

Un singur zgomot surd ecoul îl străpunge
Cand stropii de safire blând biciuie pământul,
E singura culoare pe cerul ce se frânge
În fulgere prea albe, tunandu-i vremii cântul

si-ploua

Mihaela G.

Mihaela G. Blog | Facebook | De același autor

Simt că m-am născut într-un secol căruia nu-i aparțin. Mă regăsesc doar când scriu.

Recomandări

Adaugă comentariu