Sean Penn, regizorul

Sau despre delirul asociat cu nebunia infantilă și cu pulsiunile violente.

Sean Penn, actor. Într-adevăr, foarte bun actor. Dar ceea ce nu multă lume știe este că are și talent regizoral, ca să nu mai zic că își scrie singur scenariile, unele chiar după idei originale. Acum nu o să-l compar la cotele cele mai înalte, dar urmărind câteva din filmele sale, făcute independent, mi-a sărit ceva-ul specific: delirul asociat cu nebunia infantilă și cu pulsiunile violente.

Unde ajungem?

1. The Indian Runner (1991) prezintă povestea a doi frați, total diferiți. Se pare că viața îi aduce împreună de multe ori, dar îi desparte de și mai multe ori. Ce e patetic în filmul acesta e tocmai delirul fratelui rătăcitor care trăiește într-o lume paralelă, în care privirea-i anunță reacțiile violente și apoi totul ia un alt curs. „Este vina alergătorului indian”, ați spune. Da, este. Ne încredem sau nu în legendă? Asta e întrebarea. De ce Joe nu poate să se bucure de soția lui, de familie? Pentru că tragismul interior este mai puternic decât liniștea și bunul mers al vieții de familie. Să mai zic că a fost nominalizat la Leopardul de Aur la Locarno?

2. Unde e criminal, e și victimă. Dar intențiile unde sunt? The Crossing Guard (1995) aduce deținutul care și-a ispășit pedeapsa, dar care încă suferă pentru ceea ce a făcut. Trauma unei crime nevoite îl va împiedica să iubească orice, cu atât mai mult pe el însuși. Astfel că, se lasă pradă răzbunării tatălui victimei (Jack Nicholson), căruia i-a pricinuit aceeași durere pe care și-a pricinuit-o lui însuși: pata pe viață. Culmea e că își curăță petele unul altuia, așa că nu vă bazați nici pe sentimentul apăsat al  vinovăției, nici pe răzbunarea din durere. Să mai zic că a fost nominalizat la Globul de Aur sau la Leul de Aur?

3. Dacă frica dată de actul de pedofilie nu vă era suficientă dintr-un film ca Little Children, regia Todd Field sau La Mala Educacion, regia Pedro Almodovar, se pare că Sean Penn o aduce în discuție într-atât de ambiguu, încât, la sfârșitul filmului The Pledge (2001) ai mintea răvășită. Cum așa? Apoi, dacă nici Jack Nicholson nu știe să joace un rol de detectiv pensionar cu o minte în cărări minuțioase, atunci cine? O să ziceți că sunt prieteni de îl tot distribuie Penn (fiind la al doilea film deja), eu aș zice Și ce dacă. Nicholson își face treaba de nebun ce e și de nebun ce transmite. Dacă suspectul a fost sau nu prins, dacă era sau nu pedofilie, nici personajul nu știe de răvășit ce e. Să mai zic că a fost nominalizat la Palme D’Or?

4. Nu știu cum, dar povestea filmului Into The Wild (2007) poate fi citită cu o naturalețe deosebită, cu o sălbăticie a omului primitiv, cu natura umană întoarsă la origini de oricine. Este oarecum inexplicabil cum traseul unui om spre moarte nu poate fi împiedicat, cum țelul vieții duce spre originile cele mai adânci ale ființei umane, dar cum totuși omul social nu mai poate trăi în sălbăticie, odată ce a intrat în viața socială cu monedă de schimb în loc de zâmbet, cu facturi în loc de aer curat și tot așa. Ce e și mai cutremurător e că adevărul există și dacă citiți și cartea după care a adaptat Penn scenariul (Jon Krakauer – În sălbăticie) și…ori veți înțelege perfect drumul lui McCandless, ori îl veți considera nebun. Faceți un exercițiu. Să mai fie vreo îndoială că a fost nominalizat la două Oscaruri și că a luat și un Glob de Aur?

Sean Penn mai are două filme în pre-producție, curiozitatea e mare mai ales că a mai îmbătrânit și el, oare o fi mai bine?