“Doi oameni nu pot niciodată alcătui cu adevărat o singură ființă…”
Poveștile romanțioase ascund în ele mari primejdii. Cei ce scriu poveștile, aceștia probabil că nu știu nimic despre dragoste și despre căsătorie. Absolut nimic; iar falsele tablouri zugrăvite de ei n-au nimic de-a face cu realitatea; nu-ți arată decât suprafața verde și ispititoare a mlaștinii, fără să-ți arate drept și adevărat nici o părticică din primejdia de moarte ce se ascunde dedesubt.
Se spune că există căsnicii fericite. Când dragostea e reciprocă și sinceră, când sufletele se află în armonie; dar niciodată nu e de-a întregul fericită. Doi oameni nu pot niciodată alcătui cu adevărat o singură ființă; există, probabil, putința de a fi mulțumit, în anumite condiții speciale, aşa cum rareori se pot întâlni; e posibil să comiți greșeli fatale; totdeauna e la fel de bine să nu înfrunți un asemenea risc.
Căsătoria trebuie să existe – fie și numai pentru a dovedi că viața asta nu e decât un simplu stagiu de ucenicie, în timpul căruia nu poți avea parte nici de odihnă și nici de răsplată. Uneori Dumnezeu amestecă balsamul îndurării chiar şi în sticluţa celei mai cumplite nenorociri.
Charlotte Brontë
(21 aprilie 1816 – 31 martie 1855)
“Doi oameni nu pot niciodată alcătui cu adevărat o singură ființă…”
Excelenta remarca, pe masura citatului perfect ales.
Cum sa alcatuiasca o singura fiinta cei care nu-si cunosc cu adevarat si in profunzime propria fiinta? Doar cei care au descoperit asta pot accepta si iubi total orice alta fiinta, cei mai multi doar ne straduim sa invatam despre sine si despre ceilalti prin diverse experimente de parteneriat.