Sau, altfel spus: scurte povești. Cu stil.
Mărturisesc: nu am îndoit niciodată pagina unei cărți pentru a ține minte unde am rămas cu lectura. Și îmi displace atât de mult acest obicei încât, iar mărturisesc, îi privesc cu o oarecare suspiciune pe toți aceia care îl au.
Cu toate acestea lucrurile se schimbă privind sculpturile realizate, prin simpla pliere a paginilor unor cărți (pe care posesorii lor le trimiseseră la reciclare), de către Luciana Frigerio. Sculpturi pe care, dacă aș fi îndemânarea și creativitatea ei, le-aș fi numit, simplu, “povestili“, contopind cuvintele “povești” și “stil” într-o denumiri cu rezonanțe vesele și, poate, copilărești.
(via)
