Un articol publicat de Liliana Ciobanu pe blogul The Economists.
“Unul din doi adolescenti a picat Bacalaureatul, după 12 ani de studiu. Ceea ce înseamnă că alți peste 100.000 de tineri ar putea ajunge șomeri, aducând prejudicii unei economii și așa șubrezite. Aceia care trec examenul, au două opțiuni: fie părăsesc țara pentru una dintre universitățile de top din Vest (dacă își permit asta), fie rămân în România și se confruntă cu sistemul slab de învățământ. O bună parte dintre miile de tineri inteligenți care emigrează în căutarea unei educații mai bune rămân în străinătate după absolvire, își găsesc un loc de muncă și trăiesc ca imigranți pentru tot restul vieții.
(…)Paradoxal, România este și țara în care se nasc unele dintre cele mai strălucite minți din lume. Aici, rata copiilor supradotați este dublă față de media mondială. În iulie, țara s-a clasat pe primul loc în Europa la Olimpiada Internațională de Matematică și pe locul 10 din 100 de țări la nivel internațional. Unii dintre cei mai temuți hackeri din lume operează în România. Corporații precum Microsoft au mulți angajați români și continuă să recruteze. Mare parte din aceste reușite par să fie mai degrabă rezultatul muncii individuale combinate uneori cu influența câte unui profesor foarte bun decât rezultatul unui sistem de educație eficient. Niciuna dintre facultățile din România nu se află în top 500.
(…)Reducerile bugetare au închis școli în mediul rural, îngreunând accesul la școală al copiilor care trăiesc în sate izolate. Cu un salariu lunar mai mic de 400 de euro, mulți profesori buni au părăsit sistemul și, adesea, au fost înlocuiți de începători necalificați. În timp ce sistemul de stat se confruntă cu probleme financiare, unele universități private din Romania scot un profit uriaș. Cunoscute și ca “fabrici de diplome”, aceste instituții înscriu un numar mare de studenți în fiecare an. Calitatea învățământului în aceste instituții este de obicei chiar mai slabă decât în sistemul de stat. Mulți dintre absolvenți ajung șomeri. Așadar, atunci când vorbim despre educație, la ce poate spera tânăra generație? Nu la prea multe, pare-se.”
Întregul articol poate fi citit aici.
Am citit articolul si din pacate asa este la noi. Am invatat carte in liceu pe paine crezand ca la facultate voi invata cel putin la fel, ca ma voi simti iluminata de invatatura, ca voi deveni inginer cu multe cunostinte, dar ceea ce invatam invatam doar ca sa facem ceva, evaluarea nu este cea mai buna,suntem multi, profesorii au un sistem de predare invechit, lectii invechite care in ziua de azi nu ai unde sa la aplici chit ca le-ai invata. Invatam lucururi care nu ne ajuta profesional in viitor. Acum nu mai gasesc un scop pentru care sa vreau mai mult.